În jurul anului 740 î. H., Dumnezeu a chemat pe Amos la lucrarea profetică în oraşul Betel, care a devenit un centru al idolatriei.
După cum se ştie, progresul material atrage aproape întotdeauna după sine o amară decadenţă morală. Regii din Regatul de Nord, nobilii şi curtenii, se îmbogăţesc peste noapte. Palatele răsar ca din pământ, viaţa de zi cu zi, devine un lux exorbitant.
Mesajul profetului Amos era ca să atragă atenţia, din porunca lui Dumnezeu, că purtarea în îmbuibare şi desfrâu va duce la o catastrofă, dacă regele şi poporul nu vor înceta cu fărădelegile.
El propovăduia că Dumnezeu va da pedepse prin foamete, sete, sabie şi exil, aşa cum s-a întâmplat mereu în istoria popoarelor care s-au îndepărtat de Dumnezeu. Aceste pedepse sunt date din iubire pentru îndreptarea „poporului ales” lăsându-le speranţa întoarcerii.
Cartea profetului Amos are nouă capitole. Stilul este curat şi îngrijit, alert şi percutant, ca al unui cioban auster şi autodidact.
Iată finalul capitolului nouă:
„Şi din robie îl voi întoarce
pe Israel, poporul Meu;
Iar ei îşi vor zidi la loc
cetăţile ce au fost cândva surpate
şi le vor locui;
şi vii îşi vor sădi
şi vinul îl vor bea,
grădini îşi vor lucra
şi roada vor mânca-o.
Şi Eu îi voi sădi
În chiar pământul lor
pe care l-am dat lor,
grăieşte Domnul Dumnezeu Atoateţiitorul.”1
Ne întoarcem la Dumnezeu?
Calinic Argeșeanul
1 Amos 9, 14-15
