Învăţătura de Credinţă a Bisericii Ortodoxe de pretutindeni mărturiseşte că este cu putinţă ca Dumnezeu să se descopere oamenilor.
Păgânii susţineau contrariul şi poate că mai sunt şi azi şi vor mai fi şi mâine în astfel de eroare.
Pentru cei care cred drept, nu sunt astfel de oprelişti, pentru că noi ştim că Dumnezeu este o fiinţă personală, care poate avea legătură şi cu oamenii. Drept dovadă, Sfântul Apostol Pavel scrie evreilor şi nouă, de-a pururi, că: „În multe rânduri şi în multe chipuri, odinioară, Dumnezeu grăind părinţilor prin prooroci, în zilele cele mai de pe urmă a grăit nouă întru Fiul.”[1]
Dumnezeu, ca izvor al vieţii şi al iubirii, Se apleacă şi Se descoperă permanent oamenilor, nefiind nici prea sus, dar nici prea departe de fiecare dintre noi, pentru că El tronează în inimile noastre ca un Părinte iubitor.
Dacă inima noastră se umple de dorul cunoaşterii şi întâlnirii cu Dumnezeu, vom înţelege mai uşor pe profetul poet David, când scrie: „În ce chip doreşte cerbul izvoarele apelor, aşa Te doreşte sufletul meu pe Tine, Dumnezeule. Însetat-a sufletul meu de Dumnezeul cel viu; când voi veni şi mă voi arăta feţei lui Dumnezeu?”[2]
Cum vom înţelege mai bine dorul cel mare şi nealinat al Fericitului Augustin, când scrie din suspinul inimii: „Că ne-ai făcut spre a te căuta şi neliniştit este sufletul nostru până nu se va odihni întru Tine?”
Zbuciumul acesta, mărturisit de unii, iar de cei mai mulţi ţinut în adâncul tainelor inimii, s-a arătat în decursul istoriei lumii. Cei mai îndrăzneţi, şi-au ridicat pumnii către Cer, crezând că sperie pe Dumnezeu, iar cei aşezaţi, şi-au pus genunchiul la pământ, pe aşternutul picioarelor lui Dumnezeu şi-au implorat dezvăluirea tainelor de necuprins, care aduc pacea inimii şi bucurie sufletului.
Viaţa aleasă, prin rugăciune, spovedanie, împărtăşirea cu Iisus Cel văzut în Taina Euharistiei, omenia, ca frumuseţe primordială şi mila, ca izvor al iubirii dumnezeieşti, sunt ipostazele prin care devenim casnicii şi copiii iubiţi ai lui Dumnezeu.
Şansa vederii lui Dumnezeu este la îndemâna noastră! Curaj!
Calinic Argeșeanul
[1] Evrei 1, 1
[2] Psalmul 41, 1-2
