Astăzi argeșenii l-au cinstit pe Sfântul Iachint de la Vicina, primul mitropolit al Ţării Româneşti, cel care după anul 1359 a organizat viaţa bisericească la sud de Carpați, zidind biserici și hirotonind preoţi.
Cea mai importantă ctitorie construită în timpul său, rămâne Biserica Sfântul Nicolae Domnesc din municipiul Curtea de Argeş, pe care o ocrotește ca patron spiritual de 14 ani.
Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, Arhiepiscopul Argeșului și Muscelului, s-a aflat cu această ocazie în mijlocul credincioșilor argeșeni prezenți să aducă cinstire și mulțumire unuia dintre cei mai iubiți sfinți, cunoscut ca fiind primul ierarh care a ocupat scaunul mitropolitan al Ţării Româneşti, după recunoaştere oficială a acestuia de către Patriarhia Ecumenică, în luna mai a anului 1359.
Chiriarhul Eparhiei a oficiat Sfânta Liturghie în această veche ctitorie a domnitorilor Basarabi, fiind înconjurat de un sobor de preoți și diaconi.
Tot în această zi a fost săvârșită și Slujba Parastasului pentru aceia care au făcut parte din familiile ctitorilor principali Basarab I şi fiul acestuia, Nicolae Alexandru, dar și pentru cei care în timp au avut o contribuție importantă la restaurarea și consolidarea acestei monumentale biserici.
În cuvântul rostit, IerarhulArgeșean a vorbit despre importanța istorică a acestei ctitorii cu o vechime de peste 671 de ani, amintind și de momentul proclamării locale a canonizării Sf. Mitr. Iachint de Vicina în prezența Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, eveniment care a avut loc în data de 26 septembrie 2009.
Basarab I a început construcția bisericii, iar fiul său Nicolae Alexandru continuă lucrările, reușind să o sfințească în anul 1352, desi pictura interioară era nefinalizată. Tot el a obținut cu mari insistențe recunoașterea din partea Patriarhiei Ecumenice de la Constantinopol a scaunului mitropolitan de la Argeș și a primului mitropolit în persoana Sf. Ierarh Iachint adus din cetatea Vicina.
Fiind concepută ca edificiu de cult şi necropolă pentru domnitori Țării Românești, biserica Basarabilor trebuia să aibă o arhitectură monumentală şi să întrunească toate calităţile artistice care să exprime dorinţa de afirmare a unei domnii independente.
