news        mail   location

 
 

M-am gândit mereu la cei care nu pot să postească dar îşi fac griji mari şi chiar au mustrări de conştiinţă că nu se pot supune rânduielilor din cauza neputinţei.

Am auzit pe cineva spunând: Vai, vine iarăşi postul! Ce mă fac, că nu pot posti, deşi tare aş vrea. Dacă nu mănânc un pic de carne, un ou şi ceva lapte, simt că n-am putere şi parcă-mi vine să mor! Drept să spun că m-a amuzat copios mărturisirea lui cu atâta candoare şi nonşalanţă. M-am gândit şi chiar i-am spus-o că Dumnezeu îl iubeşte pentru mărturisirea dreaptă şi poate mânca ce îi prieşte fără nici o grijă şi să-i mulţumească lui Dumnezeu.

Ce este de făcut şi în această privinţă?

Sfântul Ioan Gură de Aur nu ne lasă întru nedumerire nici acum şi ne spune: „Cine mănâncă şi nu poate să postească, acela să împartă milostenie cu prisosinţă şi să facă rugăciuni stăruitoare, să dovedească o râvnă evlavioasă pentru ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu, fiindcă la aceasta nu se stinghereşte nicidecum slăbiciunea trupească … Să se împace cu duşmanii, să alunge din sufletul său orice ţinere de minte a răului … Îndeplinind aceasta, el va săvârşi adevăratul post, aşa cum îl cere de la noi Domnul!”

Şi ca să fim în acelaşi ton asupra postului adevărat al sufletului mai întâi, pentru că acesta îl aduce şi pe cel al trupului, cu mai mare uşurinţă, vom arăta, în cele ce urmează îndemnurile Sfântului Simion Noul Teolog: „Postul este ca şi un doctor al sufletelor noastre: unui creştin îi smereşte trupul, altuia îi stăpâneşte mânia, de la altul alungă somnul, pe altul îl trezeşte spre o cât mai mare binefacere; unuia îi curăţeşte mintea şi o face slobodă de cugetele rele, altuia îi leagă limba nestăpânită, prin frica lui Dumnezeu, ca şi cu un frâu, şi o stăpâneşte, ne mai îngăduindu-i să rostească cuvinte netrebnice şi urâte; altuia însă îi opreşte ochii ca să privească încolo şi încoace, şi să fie iscoditori asupra a ceea ce face unul şi altul. Postul şi rugăciunea, pe oricine îl predispune să fie cu luare aminte asupra sa însuşi!”

Am auzit de foarte multe ori, în tagma mirenească precum şi în tagma monahală, mai ales, cum din vorbă în vorbă nu se uită să-ţi spună că persoana cutare posteşte, dragă Doamne, de rupe pământul şi că nu mănâncă, ce să spun, carne, domnilor! Această vorbă miroase de la o poştă a laudă gogonată! Şi ce dacă nu mănâncă? Sfântul Vasile cel Mare, înfierează această atitudine lăudăroasă, după cum se vede în textul următor: „Înfrânarea în mâncăruri, făcută în văzul tuturor, nu o iubeşte Duhul Domnului. Înfrânarea făcută însă pentru înrobirea uneltirilor trupeşti, o iubeşte Domnul, fiindcă aceasta din urmă, prin înfrânarea trupului, rânduieşte sfinţenia!”

M-a apucat şi pe mine de mai multe ori înfrânarea în mâncăruri de văzul lumii, sărac de mine, şi nu numai atâta, dar se întâmplă ca să vină, chiar în timpul postului mai mulţi oaspeţi ca de obicei. M-am scandalizat de multe ori de acest lucru şi-mi pare rău şi azi, pentru că în orice perioadă ar veni lumea este bine să fie primită cu drag şi tratată cu ce se poate.

Când eram stareţ la Cernica, într-o vreme, Consiliul de Conducere a hotărât, împotriva voii mele, ca să vândă toate fructele şi să nu se dea nimănui nimic. Cu toată supărarea mea, n-am avut ce face pe moment, spunându-se că risipesc averea mănăstirii, dând tot de pomană, şi ocărându-mă să dau pomană de la părinţii mei de acasă.

În toamnă, când totul era în toiul coacerii şi mănăstirea avea o bogăţie de fructe, am văzut două doamne culegând şi mâncând prune. Zicea una către alta: Doamne, ce bune sunt! Dacă nu mănânc câteva prune de la mănăstire, nu mă simt bine tot anul! Auzind aceasta am dat urgent un ucaz prin care porunceam ca nimic să nu se mai vândă, iar vizitatorii să mănânce toate fructele. Am fost fericit, iar de atunci nu a mai fost nici o lipsă în mănăstire!

Am socotit şi lucrul acesta un fel de post bine primit de Dumnezeu. Din Pateric aflăm o întâmplare după cum citim: „Cu mulţi ani în urmă un egumen a oprit ospitalitatea în mănăstire. Se spune că în acea noapte, furnicile au fost ocupate cu căratul întregii rezerve de grâu a mănăstirii, din magazie în mare!”

Şi cred că, a primi cu drag pe cei ce-ţi calcă pragul, în orice vreme şi chiar în post, este un lucru iubit de Dumnezeu. Vom vedea din cele ce citim tot din Pateric: „Cu câteva săptămâni înainte de moarte, bătrânul Avacum, bun şi harismatic, care umbla desculţ, a primit doi pelerini mireni în chilia sa. Întotdeauna zâmbea când primea vizitatori, căci în feţele lor vedea pe Însuşi Iisus Hristos, potrivit cuvântului Evangheliei: „Străin am fost şi M-aţi primit!” (Matei 25, 35).

  Calinic Argeșeanul

Tot în această după-amiază, Înaltpreasfințitul Părinte Calinic Argeșeanul a dorit să facă un scurt popas și la mănăstirea Agapia, aflată în apropiere. Întreg personalul monahal a avut bucuria de a participa la prezentarea cărții care a fost făcută în trapeza mănăstirii.
În perioada 17-19 mai, Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Calinic Argeșeanul se află în vizită pe plaiurile moldave, cu ocazia lansării unei noi cărți intitulată ,, Bucuria de a trăi”. Dorind să facă prezentarea acestei lucrări în locurile care-i amintesc de anii copilăriei, Chiriarhul a făcut astăzi un scurt popas duhovnicesc la mănăstirea Văratec, aflată în apropierea satului său natal – Cracăul Negru.
Aforismele Arhiepiscopului Calinic Argeșeanul, o parte culese din opera sa vastă, altele cugetări de sine stătătoare, ating cele mai diverse teme. Multe sunt abordări din unghiuri diferite ale unor subiecte, sunt sfaturi care se adresează lumii noastre pe care bunul psiholog, care este cărturarul Calinic Argeșeanul, o cunoaște și îi oferă o sumă de răspunsuri la chestiunile fundamentale care țin de relația cu Dumnezeu, viața în Biserică, viața în lume, relațiile dintre oameni, nevoia de modele în istorie, în cultură.
Scriitorul Calinic Argeșeanul a debutat, cu aproape patru decenii în urmă, cu o carte al cărui titlu sentențios se reduce la o sintagmă care i-a marcat evoluția sub toate aspectele ei: Bucuria lecturii. De la bucuria lecturii, până la bucuria de a scrie, calea este una firească, iar cărțile și studiile semnate de cărturarul Calinic Argeșeanul se constituie ele însele într-o adevărată bibliotecă, spune cărturarul Adrian alui Gheorghe.
În ziua de 17 mai 2024 la Școala Gimnazială nr. 1 din Ciofrângeni, s-a desfășurat cu binecuvântarea Părintelui Arhiepiscop Calinic Argeșeanul, Cercul Pedagogic al Profesorilor de Religie din zona Curtea de Argeș.
Trebuie să recunoaștem că filosoful John Locke, în gama filosofilor lumii este analitic și uneori lasă câte o fereastră pentru a se aerisi meandrele gândirii sale. Deși el respinge doctrina ideilor înnăscute, totuși, el nu respinge și conceptul că ființele umane au anumite abilități înnăscute.
Vom continua cu prezentarea conceptelor filosofice a savantului John Locke, născut în anul 1632 la Wrington, la o distanță apreciabilă de orașul Bristol. Începe studiile la Londra, apoi la Oxford, unde are preferință pentru studiile exacte, medicina și filosofia.
Am ajuns la ultima tabletă, așezând în pagină, câteva rânduri din Etica, Partea V, după cum urmează: „Prin ceea ce precede am terminat ceea ce voiam să demonstrez cu privire la puterea sufletului asupra pasiunilor și despre libertatea sufletului.
Filosoful Benedict Spinoza, care este viu și prin scrisul său plin de înțelepciune duhovnicească, ne-a lăsat material de bază și despre suflet și despre libertatea umană.
Ca să ne aducem aminte, mai ales, de filosoful Benedict (Baruch) Spinoza, pentru frumusețea gândirii sale, să mai facem un popas pe paginile din opera sa, Etica:

Informații de contact

phone Tel. / Fax: 0348401956;
arhiepiscopiaargesului @gmail.com

Prezentare

Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului este o eparhie din cadrul Mitropoliei Munteniei și Dobrogei a Bisericii Ortodoxe Române. Are sediul la  Curtea de Argeș și este condusă de Părintele Arhiepiscop Calinic Argeșeanul.

Social media

Sfanta Mucenita Filoteea, sinaxar