Eparhia Argeșului și Muscelului s-a aflat astăzi în sărbătoare cu ocazia împlinirii a 15 ani de la proclamarea locală a canonizării Sfântului Voievod Neagoe Basarab. Întreaga suflare argeșeană și-a adus astfel aminte de evenimentul petrecut în seara de 25 septembrie a anului 2009, când foarte mulți credincioși prezenți în curtea ctitoriei voievodale din Curtea de Argeș, au avut bucuria de a-l primi în mijlocul lor pe Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, care a fost însoțit atunci de un sobor de ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române.

Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Calinic a fost oficiată în Catedrala Arhiepiscopală din municipiul Curtea de Argeș, slujba Vecerniei unită cu Litia și Acatistul Sfântului Neagoe Vodă Basarab, ocrotitorul și ctitorul sfântului locaș de rugăciune, de către un sobor de preoți și diaconi.

Cu binecuvântarea Părintelui Arhiepiscop Calinic Argeșeanul, subofițeri și maiștri militari de comandă din Divizia II Infanterie „Getica”, precum și militarii participanți la competiția „Subofițerul/soldatul anului, Etapa pe Divizia II Infanterie Getica”, însoțiți de părintele Mihai Stănoiu și plt. adj. pr. Stanciu Valentin, au vizitat Mînăstirea Argeșului.

În ziua de 17 septembrie 2024, s-a desfășurat o nouă etapă a proiectului Campionii Bucuriei, din cadrul Protoieriei Pitești, în care parohiile din cercul nr. 3 pastoral: Maica Precista, Sfântul Nicolae,Sfântul Gheorghe II, Sfântul Stelian, Râjlețu Govora, Ciorâca, Miercani, Cocu Deal, Cocu Vale, Richițele, Bărbătești, Cotmeana, Dealul Mare, Sămara, Dealul Viilor, Dealul Bisericii Râjlețu Vieroși, Linia Mare, Pielcani, au oferit daruri unor persoane cu situații materiale modeste.

Semănătorul cu bucurie aruncă sămânța, cu toate că nu știe ce va culege. Cu atât mai bucuros se cade a fi acela care, în chip de ogor, cultivă Cerul. Dacă dați puțin cu bucurie, dați mult dând puțin; dacă dați mult cu întristare, acest mult se micșorează.

Când mă gândesc la Sfântul Antim Ivireanul, alesul cărturar şi scriitor în slovele de aur ale cuvântului românesc, mintea mă duce la anul 1650, când Dumnezeu a binecuvântat naşterea pruncului, de neam georgian, care va deveni cel mai luminat mitropolit al Ţării Româneşti până în secolul al XVIII-lea.

Materialul cercetat şi tălmăcit de specialişti asupra vieţii lui Neagoe Vodă Basarab, de la începutul vieţuirii sale în această frumuseţe a lumii văzute şi până la trecerea în Ţara de peste veac, este imens şi te transpune într-o lume plină de frumuseţi şi vrednicii, dar şi încercări, uneori, peste puterile omului de a fi învinse, dacă nu are „ajutorul de sus, de la Părintele Luminilor!”

Să sperăm, cum s-ar zice, că ne-am dispensat de ideea „lumii reale”, vechea distincție dintre „lumea reală” și „lumea aparentă”, începe să se destrame. În eseul: Cum a ajuns în sfârșit „lumea adevărată” o fabulă, Nietzsche ne explică următoarele: „Lumea adevărată am lichidat-o: Ce lume mai rămâne? Cea aparentă, poate?...Dar nu! Odată cu lumea adevărată am lichidat-o și pe cea aparentă”.

Și în lumea filosofiei se întâmplă anumite nepotriviri în lumea ideilor, un locșor în care nu se poate tropăi, ci se intră „desculț” și în vârful picioarelor, și, bineînțeles, cu capul destul de sus, în nori, dacă se poate, fără amețeală!

După cum a fost înțeleasă filosofia lui Platon despre lume, Nietzsche merge pe urmele acestei împărțiri în două a lumii și vede că aceeași idee apare și în gândirea creștină. În locul „lumii reale” a Formelor lui Platon, creștinismul oferă o altă „lume reală”, o lume viitoare a Raiului, promisă celor virtuoși.