Hotărât lucru, răstignirea lui Iisus Hristos avea să schimbe radical, pe moment, viața Sfinților Apostoli, precum și a celor 70 de ucenici pe care i-a trimis în misiune, tot doi câte doi.
Se știe că apostolii erau cuprinși de spaimă, dar Maica Domnului stătea mereu în mijlocul lor pentru a le da curaj. Toma poate fugise mai departe de frica iudeilor, iar ceilalți ucenici se împrăștiaseră pe unde au putut și ei găsi un adăpost, pentru o vreme.
Drept dovadă că este așa, Sfântul Evanghelist Luca ne arată în capitolul 24, versetele 13-49: „Și iată că-n aceeași zi doi dintre ei (Luca și Cleopa) mergeau la un sat care era departe de Ierusalim ca la șaizeci de stadii (185 m un stadiu x 60 = 11.100 m, n.n.), al cărui nume era Emaus. Și ei vorbeau între ei despre toate întâmplările acestea. Și a fost ca-n timp ce vorbeau și se întrebau între ei, Iisus Însuși, apropiindu-Se, mergea împreună cu ei. Dar ochii erau ținuți ca să nu-L cunoască. Și El le-a zis: Ce sunt cuvintele acestea pe care le schimbați între voi mergând? Iar ei s-au oprit și erau triști.
Și răspunzând unul cu numele Cleopa, I-a zis: Oare numai tu singur ești străin în Ierusalim și nu știi cele ce s-au întâmplat în el zilele acestea? Și El le-a zis: Care? Iar ei I-au răspuns: Cele despre Iisus Nazarineanul, care era profet puternic în faptă și-n cuvânt înaintea lui Dumnezeu și a întregului popor, cum L-au osândit la moarte arhiereii și mai-marii noștri și L-au răstignit. Iar noi nădăjduiam că El este Cel ce avea să izbăvească pe Israel; și totuși astăzi este a treia zi de când s-au petrecut acestea. Ci și niște femei de-ale noastre ne-au înspăimântat; ducându-se de dimineață la mormânt și neaflându-I trupul, au venit zicând că vedenie de îngeri au văzut, care le-au spus că este viu. Iar unii dintre noi s-au dus la mormânt și au găsit așa cum și femeile spuseseră, dar pe El nu l-au văzut” (versetele 13-24).
Iisus Hristos Domnul, a ascultat cu iubire cele spuse cu sufletul la gură de cei doi ucenici, care nu știau că este Iisus cel înviat, cel care îi însoțea pe drum în călătoria spre Emaus. Văzându-i cuprinși de tristețe și de spaimă peste măsură, primesc o mustrare plină de grijă părintească, pe care nu o vor mai uita, iar Luca, autorul Evangheliei va consemna acest episod celebru prin măiestrie, finețe și profunzime (după mitropolitul Bartolomeu).
Dojana avea să cadă ca roua dimineții sau ca lumina lină dinspre seară. Iar Iisus le-a zis: „O, nepricepuților și cu inima zăbavnici a crede-n toate câte-au spus profeții! Nu trebuia oare ca Hristos să pătimească acestea și să între-n slava Sa? Și, începând de la Moise și de la toți profeții, le-a tâlcuit din toate Scripturile cele despre El” (versetele 25-27).
La auzul acestor cuvinte dumnezeiești, mirarea și uimirea lor creșteau și mai mult și în sinea lor se întrebau: Cine să fie cel ce știa atât de bine Scripturile și profețiile despre Hristos? Și tot meditând la aceasta: „S-au apropiat de satul unde se duceau, iar El se făcea că merge mai departe. Dar ei Îl rugau stăruitor, zicând: Rămâi cu noi, că este spre seară și s-a plecat ziua. Și a intrat să rămână cu ei. Și a fost ca-n timp ce stătea împreună cu ei la masă, luând pâinea a binecuvântat și frângând, le-a dat. Și s-au deschis ochii lor și L-au cunoscut; dar El li S-a făcut nevăzut” (versetele 28-31).
Dacă Iisus Hristos Domnul, la Cina cea de Taină, din Săptămâna Pătimirilor sau a Suferințelor Sale, a pus temelia Sfintei Taine a Euharistiei, Cuminecăturii sau Împărtășaniei, jertfindu-se de bună voie pe Cruce, a întărit-o cu Preacinstitul Său Sânge, acum la frângerea Pâinii, spre seară în Emaus, avea să arate definitiv faptul că El va rămâne de-au pururi cu noi sub chipul Pâinii și al Vinului, din care omenirea se va împărtăși până-n veșnicie, făcându-Se una cu El!
Cele petrecute la Cina din Emaus i-a uluit pe cei doi ucenici, Luca și Cleopa. Fără să mai stea o clipă, după ce Iisus Hristos se făcuse nevăzut, cei 11 km au fost făcuți într-un maraton absolut ca viteză. Cred că este cel mai rapid din lume și nu va mai atinge nimeni un așa record.
Textul sacru ne spune: „Și-n ceasul acela sculându-se s-au întors la Ierusalim și i-au găsit adunați pe cei unsprezece și pe cei care erau împreună cu ei, care ziceau că Domnul cu adevărat a înviat și I s-a arătat lui Simon. Și ei au povestit cele petrecute pe cale și cum a fost El cunoscut de ei întru frângerea pâinii. Și pe când vorbeau ei acestea, El a stat în mijlocul lor și le-a zis: Pace vouă! Iar ei înspăimântându-se și înfricoșându-se, credeau că văd un duh. Și El le-a zis: De ce sunteți tulburați și pentru ce vi se ridică astfel de gânduri în inima voastră? Vedeți mâinile Mele și picioarele Mele, că Eu Însumi sunt: pipăiți-Mă și vedeți că duhul nu are carne și oase așa cum Mă vedeți pe Mine că am. Și zicând acestea, le-a arătat mâinile și picioarele. Și lor, încă necrezând de bucurie și minunându-se, El le-a zis: Aveți ceva de mâncare? Iar ei i-au dat o bucată de pește fript și dintr-un fagure de miere. Și luând, a mâncat în fața lor” (versetele 33-43).
Era limpede, că în fața celor adunați în foișorul de sus (casa Sfântului Ioan Evanghelistul, după unele mărturii), era Însuși Iisus Hristos, real, identic cu Sine Însuși.
Acum avea să le mai spună încă o dată, tuturor, ceea ce le spusese celor doi prieteni călători spre Emaus, Luca și Cleopa. Și le-a zis: ”Acestea sunt cuvintele pe care vi le-am grăit pe când încă eram împreună cu voi, că toate cele scrise despre Mine în legea lui Moise, în profeți și în psalmi, trebuie să se împlinească. Atunci le-a deschis mintea ca să înțeleagă Scripturile. Și le-a zis că așa este scris și că așa trebuia să pătimească Hristos și a treia zi să învieze din morți și întru numele Său să se propovăduiască pocăința și iertarea păcatelor la toate neamurile, începând de la Ierusalim. Voi sunteți martorii acestora!
Și iată, Eu trimit peste voi făgăduința Tatălui Meu; voi însă rămâneți în cetate până ce vă veți îmbrăca cu putere de sus” (versetele 44-49).
Dacă s-ar citi Sfânta Scriptură a Vechiului și Noului Testament cu sfințenie și credință curată, fără amestec și interpretări tendențioase, s-ar ajunge la convingerea că Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, prezis de Legea lui Moise, profeți și psalmi.
Iisus Hristos Domnul a suferit răstignirea și moartea pe Cruce, răscumpărându-ne cu Sfânt Sângele Său, iar a treia zi a înviat din mormânt, ca în numele Său cel Preasfânt, să se propovăduiască pocăința și iertarea păcatelor, la toate neamurile lumii!
Rătăcirile, ereziile și tălmăcirile cu iz diabolic asupra vieții lui Iisus, care apar peste tot în lumea aceasta, sunt semnele unei ignoranțe abominabile. Răul se întinde ca și radiațiile atomice de la Cernobâl, explozia și răul fiind de o mie de ori mai mare ca bombele de la Hiroshima și Nagasaki.
Se vor stinge și nimeni nu-și va mai aduce aminte de toți cei ce batjocoresc cele mai presus de înțelesurile omenești!
Vom asista în viitor...nu la explozii, ci la implozii!
Va fi cel din urmă semn că n-am meritat să mai existăm!
Ca să nu fie așa, să ne venim în firea, omenia și frumusețea cea dintâi!
Ajută-ne, Doamne Iisuse!
Calinic Argeșeanul
