Așa se poartă prin văzduh un titlu de material duhovnicesc și mai ales, mi-am zis, să facem o mică oprire, de Ziua Nașterii lui Iisus Hristos, aici pe pământ, în frumusețea lumii văzute. Este bine să medităm și să ne bucurăm, aducând mulțumiri Domnului Dumnezeu!
Când ţi se macină în minte problemele fundamentale ale existenţei trebuie să te apropii de un posibil realism care să-ţi echilibreze, oarecum, viaţa efemeră de pe acest pământ.
Este o mare binecuvântare și bucurie duhovnicească, ce cuprinde inima noastră și anul acesta, de a prăznui în pace și sănătate, Nașterea Domnului Iisus Hristos, aici pe Pământ, în Staulul acestei frumuseți a lumii văzute!
Gândindu-ne la lucrarea universală a Domnului Dumnezeu, mintea noastră se înaripează și de la mii de ani lumină, încercăm să vedem capodopera Creatorului.
,,În lume-s multe, mari minuni, minuni mai mari ca omul, nu-s!”
Înainte de a se coborî Patriarhul Teoctist din Carpații sinaitici, părăsind liniștea chinoviei pentru a intra din nou în gâlceava zilei, lucru pe care-l va regreta mereu, toată viața sa (fiind martorul ocular al multor episoade din viața postrevoluționară a mult încercatului și dosăditului Patriarh!), Locotenența Patriarhală a înfeliat anumite teritorii din Arhiepiscopia Bucureștilor, și s-a alcătuit nou-reînființata Eparhie a Argeșului.
Mișcarea, mersul Universului, din care și noi facem parte, presupune dintru început o forță uriașă, un prim motor (Primus Movens!) o primă pornire, ca a unui Ceas Uriaș, care este în același timp nemișcat, dar și autor al mișcării din Univers.
Când am scris acest titlu, mi-a venit în minte un episod în care Gheorghe Nenciu, Vicepreședinte al Departamentului Cultelor, într-un dialog cu mitropolitul Moldovei și Sucevei, Iustin Moisescu, deputat în Marea Adunare Națională și membru în Frontul Democrației și Unității Socialiste, îi cerea, pur și simplu, să-l ajute să ajungă și el deputat.
Chiar dacă noi, oamenii, creatura predilectă a lui Dumnezeu, ne bucurăm de o stare aparte în Universul vizibil, fizic și posibil, sprijiniți ca într-un punct arhimedic, de vederea lucrărilor Sale, atât de diverse și nenumărate, bunătatea inimii ne îndeamnă să împrospătăm în fiecare zi, gândul de a ne considera împreună lucrători, de-a vălura cu Dumnezeu.
Când era campania electorală în toi pentru alegeri în Parlament, Patriarhul Teoctist aștepta de la Profesorul de Istorie, Mircea Păcurariu de la Universitatea sibiană, un punct de vedere în problema reprezentării Bisericii Ortodoxe Române în viitorul Senat al Țării.
Când citeşti pe Cioran mai cu atenţie şi eşti prudent să nu cazi în alunecările sale, rămâi de-a dreptul uimit şi trebuie să te scuturi, ca viteazul din poveste. Parcă nici nu-ţi vine să crezi.
Ce minunată lucrare are Domnul Dumnezeu cu noi, pământenii, copiii Săi, gândiți și întrupați din marea și absolută Iubire, arătată la vedere și ușor de perceput. Degetul ridicat de Dumnezeu spre a ne avertiza că am greșit este conștiința noastră trezită la realitate.
Se pare că Cioran a încercat să înţeleagă cele patru feluri de ateisme din negura veacurilor: ateismul filosofic, ştiinţific, marxist-leninist şi al idioţilor ca fiind cel mai răspândit pe faţa pământului.
Când am pornit să brodez câte ceva despre Glasul Instinctului, mi-a venit să cânt: Glasul roților de fier! De cele mai multe ori am auzit vorbe în „dungă” despre fenomenul numit „Instinct”.
Când deschidem ochii, atunci vedem creația lumii vizibile, iar mintea cea așezată pe gândire echilibrată și Îngerul Păzitor, ne șoptesc că lumea nu este veșnică și că ea are un început și un sfârșit.
Pagina 58 din 95