Așa cum am spus, vom încerca o prezentare DESPRE FERICIRE, starea cum a văzut-o filosoful Plotin!

Așadar, începem: „În ce ne privește, să reluăm de la capăt și să spunem în ce credem că constă fericirea? Noi așezăm fericirea în viață; dacă am face din cuvântul VIAȚĂ, un termen sinonim, noi am acorda tuturor ființelor vii aptitudinea de a fi fericite. Noi nu am acorda fericirea animalelor raționale, pentru a o refuza animalelor fără rațiune; căci viața ar indica un caracter comun care dă tuturor aceeași aptitudine la fericire, fiindcă fericirea nu ar fi decât un fel de viață. Deci, după părerea mea (părerea filosofului Plotin) acei ce situează fericirea în viața rațională și nu în viață în general, nu au văzut că ei încetau de a admite că fericirea este viața; căci ei sunt forțați a spune că fericirea există numai în facultatea rațiunii care este o calitate. Dar subiectul acestei calități este, după ei, viața sau sufletul rațional; ea există, deci, totuși...într-una din spețele vieții.

Dar cuvântul viață se ia în mai multe sensuri: viața se distinge în viață de rangul întâi, de rangul al doilea și așa mai departe. Viața este termen omonim care are sensuri diferite, aplicată plantei sau ființei fără rațiune. Diferența este în claritate și obscuritate. Există, evident, aceleași grade în fericire. Dacă o viață este imaginea unei alteia, fericirea corespunzătoare celei dintâi, este evident, imaginea fericirii corespunzând celei de a doua. Dacă considerăm, deci, ființa vie în gradul ei superior, numai ființei a cărei viață este fără lipsă îi aparține fericirea reală. Căci ea posedă perfecția, fiindcă în ființă, perfecția constă, esențial, în a trăi și că ea are viață desăvârșită: astfel binele nu este pentru ea un lucru dinafară. Nu mai este de deosebit un subiect și o calitate venită de aiurea care ar face pe acest subiect să aibă un bine. Dacă viața este completă, ce i-am mai adăuga noi pentru a o face perfectă?

Se va spune: natura binelui și aceasta este și teoria mea (Plotin), dar este vorba acum nu de bine ca o cauză, dar ca un atribut al vieții...Să spunem acum, ca să rezumăm că, fiindcă toate ființele vii derivă dintr-un principiu unic și fiindcă de nu posedă viața într-un grad egal, trebuie ca acest principiu să fie viața primă și viață completă!”

Așa a lucrat și lucrează Domnul Dumnezeu, în veacul veacurilor!

Calinic Argeșeanul