Mai citim o tabletă din traducerea Despre frumos, din opera filosofului Plotin, după care vom mai prezenta câteva tablete Despre Fericire și Despre Frumusețea Inteligibilă!

Și acum, despre ochiul interior: „Ce vede, deci, acest ochi interior? La deșteptare, el nu poate vedea obiectele strălucitoare. Trebuie să obișnuiești sufletul însuși a vedea mai întâi îndeletnicirile frumoase, apoi, operele frumoase, nu pe acelea care le execută artele, doar pe acelea ale oamenilor de bine. Trebuie văzut apoi sufletul celor care realizează fapte frumoase. Cum putem să vedem această frumusețe a sufletului bun? Revino în tine însuți și privește: dacă tu nu vezi încă frumusețea din tine, fă ca sculptorul unei statui care trebuie să devie frumoasă; el mai scoate o parte din ea, netezește, dă lustru (luciu), șterge până ce face să se vadă liniile frumoase în marmură, ca și el, dă la o parte ce este de prisos, ridică ce este strâmb (oblic), curăță ce este întunecat pentru a-l face strălucitor și nu înceta de a sculpta statuia ta proprie până ce strălucirea divină a virtuții se manifestă, până ce vezi temperanța domnind pe un tron sfânt. Ai devenit tu acela? Vezi tu aceia? Ai cu tine însuți raporturi pure, fără niciun obstacol la unificarea ta însăți? Fără ca nimeni altul să fie amestecat în interior cu tine însuți?

Ești tu o lumină adevărată – nu o lumină de dimensiune și de forme care se pot măsura, care poate crește sau scădea, indiferent în mărime, dar o lumină absolut fără măsură, fiindcă ești superioară oricărei măsuri și oricărei mărimi, cantități? Te vezi tu în starea aceasta? A devenit atunci o viziune; ai încredere în tine! Chiar rămânând aici, tu te-ai ridicat și nu mai ai nevoie de călăuză; fixează-ți privirea ta și vezi!”

Când Domnul Dumnezeu devine Părintele nostru, Atoateiubitor, atunci noi avem asigurată părtășia bucuria Dumnezeiești, fiind lepădați de toate grijile lumești, cu ajutorul harului Preasfântului Duh!

Calinic Argeșeanul