Când ne gândim și scriem despre Viața lăuntrică, în fața noastră ne apare chipul unei vieți care s-a împărtășit, deja, din  Chipul cel Mare al lui Iisus Hristos, Domnul.

 Aceasta ne face să cugetăm, să iubim, să voim, să suferim și mai ales să lucrăm cu Iisus, să devenim ucenicii lui Iisus, să devenim statornici în iubirea nemuritoare a lui Iisus și să dorim să ne urcăm la starea nobilă de a fi casnici ai Domnului Dumnezeu, adică din Familia Împărătească, din care am fost izgoniți, chiar din primăvara vieții.

Fiecare dintre noi, în adâncul ființei noastre, simte și vede dorința de a nu mâhni pe Iisus Hristos sub nicio formă a vieții noastre. Însă această stare nu se poate statornici în viața de zi cu zi, dacă noi nu avem, și mai ales dacă nu hrănim cu iubirea noastră Viața creștină, viața plină de evlavie, Viața lăuntrică, devenind, astfel, un mod fericit de viață.

Este Viața lăuntrică greu de realizat?

Numai cine a încercat să-și orânduiască viața pe temelia Credinței, Nădejdii și Iubirii lui Dumnezeu, nu va avea suferința unui insucces.

De aceea, Viața lăuntrică nu este greu de realizat, pentru că acest mod de viețuire este o mare bucurie, mai ales atunci când reușim să ne stăpânim pornirile naturale de orice fel și să exclamăm ca Sfântul Apostol Pavel: „Nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine!”

Pentru a putea să avem siguranța drumului drept, este necesar să folosim două tendințe: descătușarea de tot ce este pământesc și potrivnic vieții supranaturale, adică un: aversio ad creaturis – despărțirea de creaturi (ieșirea de sub influența lor înrobitoare); iar a doua tendință: conversio ad Deum – întoarcerea la Dumnezeu!

Astfel, ne vom bucura de a fi credincioși lui Iisus, păstrând harul pe care-l primim de la Domnul Dumnezeu în fiecare clipă, în final având binecuvântarea și ajutorul dumnezeiesc care ne dă puterea de a mărturisi din adâncul ființei: „Cel ce rămâne întru Mine și Eu întru el, acela aduce roadă multă” (Ioan 15, 5).

Și așa, Viața lăuntrică, nu mai este grea! Cu Iisus Hristos, totul se luminează și nu mai suntem singuri!

Calinic Argeșeanul