Viața lăuntrică nu se poate realiza dacă nu folosim cele mai puternice mijloace pentru a câștiga această viață lăuntrică, dacă nu avem o credință precisă și sigură, despre prezența activă a lui Iisus în viața noastră, iar această prezență să fie o realitate vie, care să pătrundă în toate fibrele noastre.

Cât de bine este ca Iisus să devină lumina noastră, idealul nostru, sfetnicul nostru, sprijinitorul nostru, vindecătorul nostru, bucuria și iubirea mea și iubirea noastră, pentru a nu fi niște egoiști, într-un cuvânt: Iisus viața mea și astfel vom câștiga toate binecuvântările Domnului Dumnezeu!

A realiza viața lăuntrică este un ideal prezent și trebuie să se dezvolte spre viitorul optimist al vieții noastre. Este vorba de o „dezvoltare durabilă” mai ales pe dinlăuntrul vieții noastre.

Am putea spune mai mult, că putem aștepta ceva și mai mult de la viața noastră, adică dezvoltarea durabilă a unei structuri duhovnicești care să reziste în timp și din care să se împărtășească generațiile prezente și mai ales cele viitoare.

Dacă ajungem vreodată în ipostaza de viață lăuntrică, grija noastră trebuie să se îndrepte spre mare strajă (să ne străjuim!) de a nu cădea din vatra vieții lăuntrice: „Căci au iubit mai mult slava oamenilor, decât slava lui Dumnezeu” (Ioan 12, 43). Cei care se înfumurează față de cei din jur, atribuindu-și succesele doar meritelor sale personale, sunt deja în cădere liberă, ca și Lucifer din Tăriile Cerurilor!

Așa se pierde binecuvântarea Domnului Dumnezeu și ne pierdem bucuria unei vieți lăuntrice, echilibrate, ca dar din iubirea veșnică a Sfintei Treimi.

Dacă ajungem, din nefericire și în ipostaza aceasta, este necesar ca să ne orientăm pe cărarea cea sigură. Adică, ce ar trebui să facem? Să intrăm grabnic înlăuntrul ființei noastre și să punem opreliște alunecării, cerând Domnului Iisus Hristos să ne vină în ajutor, înțelegând cuvântul lui Iisus: „Căci despărțiți de Mine, nu puteți face nimic.” (Ioan 15, 5)

Așadar, întoarcerea la viața în Hristos Domnul ne ajută ca să ne echilibrăm viața personală și a celor din jurul nostru și să ne căpătăm bucuria pierdută din cauza mândriei și a nebăgării în seamă a începutului de alunecare.

Alunecăm în haos atunci când Duhul Sfânt ne părăsește.

Să ne rugăm să ne binecuvinteze Domnul Dumnezeu pe drumul plin de viață și bucurie!

Calinic Argeșeanul