Gândindu-ne la lucrarea universală a Domnului Dumnezeu, mintea noastră se înaripează și de la mii de ani lumină, încercăm să vedem capodopera Creatorului.
Începem să măsurăm totul în chip mecanic și folosind geometria în spațiu ne vom da seama de perfecțiunea făpturilor, luate fiecare în parte; perfecțiunea unei stele, a unui arbore, a unei flori, a unei gâze neînsemnate, a omului, mai ales.
S-ar putea afirma, fără teama de a greși, că sunt tot atâtea dovezi despre existența Domnului Dumnezeu, câte ființe a creat pe Pământ, adică mii și sute de ani și milioane de milioane!
Ce credem că ar însemna versurile lui Victor Hugo:
,,Toată făptura fremătând de bucurie iubire, de bucurie deosebită, și de încântare.
Face să se înalțe din adâncul adâncurilor, cântare obștească,
Și laolaltă cu florile și stelele
Proslăvește pe Dumnezeu.”
Și ce poate fi mai adorabil spus: ,,Botanica a avut întotdeauna darul de a face sfinți și înțelepți...Ea admiră pe Creator în făpturile Sale” Amiral Jurien de la Graviere (1812-1893).
Se cunoaște opera episcopului Jacques-Benigne Bossuet (1627-1704), capelanul Regelui Soare, Ludovic al XIV-lea. Este surprinzător câte cunoștințe avea în domeniul anatomiei: ,,...Să ne oprim acum asupra corpului omenesc...Totul este orânduit, în corpul omenesc, cu o minunată măiestrie...Mișcarea încheieturilor lui este pe cât de ușoară, pe atât de neclintită; abia simțim cum ne bate inima, noi care simțim cele mai mici mișcări din afară...arterele se pun în mișcare, sângele circulă...toate părțile trupului își primesc hrana lor fără a tulbura somnul nostru, fără a bate gândurile noastre; atât de mare rânduială și măsură, finețe și gingășie a pus Dumnezeu în așa de importante mișcări.”
Mi s-a părut interesant să adăugăm aici și ceea ce spune Fenelon Francois de Salignac de la Mothe (1651-1765) despre existența efectivă a Domnului Dumnezeu, în lucrările Sale nesfârșit. Cred că ar fi potrivit să spicuim părțile principale din text: ,,Să privim acest corp: El este acoperit cu o piele subțire și delicată pentru împodobirea corpului. Dacă această piele ar lipsi: ,,corpul ar fi hidos și ar produce greață. Această piele este străpunsă de găuri pretutindeni ca un ciur...Deși sudoarea iese în afară prin acești pori, totuși, sângele nu se scurge niciodată prin ei...Dacă pielea ar fi mai puțin strânsă și mai puțin densă, fără, ar părea jupuită.”
(Fenelon Francois de Salignac de la Mothe, De l`existence de Dieu, ed. 1843, cap. II, nr. 32)
Dar cine nu va admira construcția oaselor? Dar mișcarea brațelor? Ce vom spune despre încheieturile mâinilor, picioarelor și lungimea brațelor pentru a putea atinge toate părțile trupului omenesc?
Mâinile? O, Doamne, ce ne-am face fără mâinile care sunt o țesătură de nervi și oscioare legate unele de altele, care au toată tăria și toată mlădierea?
Dar degetele? Cum ne vom putea lipsi de ochi, egali așezați, aproape la mijlocul feței?
Limba noastră, ca un arcuș de vioară scoate sunete atât de frumoase! Cine se preocupă a înțelege, că îmbucătura alimentară, zilnic este în lucrare de separare și amestecarea de substanțe lichide, fermentarea lor, asimilarea lor, săvârșindu-se atât de măiestrit în trupul omenesc.
Că este vorba despre ceea ce băgăm pe sub nas, să ne întrebăm cum am arăta fără nas! Să ne întrebăm cu atenție în oglindă și vom constata, că fără nasul așezat atât de măestrit, chiar în mijlocul feței, fața turtită și slută...Cele două nări slujesc împreună la respirație și la miros!
Dar maxilarele?
Ce să spunem despre substanța creierelor și despre păstrarea în ordine absolută, reprezentările atâtor obiecte de care am fost izbiți de când suntem pe lume, nu este minunea cea mai mare?
Să ne bucurăm, așadar, că avem posibilitatea și putem să închidem și să deschidem imaginația noastră ca pe o carte și să ne minunăm de binecuvântarea Domnului Dumnezeu, întrebându-ne, plini de uimire: Ce mână a știut să imprime în această tină, care pare fără formă, imagini așa de prețioase și rânduite cu o artă minunată?
Dar corpul uman, care prin capodopera naturii nu se compară cu gândirea sa? Și poți mai bine înțelege ce a scris:
În lume-s multe, mari minuni! Minuni mai mari ca omul, nu-s! (Sofocle, Antigona)
Să deschidem bine ochii, ca să vedem minunile Domnului Dumnezeu, din toți și din toate, să le iubim din inimă, toate aceste capodopere și să lăudăm pe Dumnezeu pentru toată purtarea Sa de grijă! Gânduri sacre pentru sacra lucrare!
Calinic Argeșeanul
