Deseori, după un anumit dialog filosofic, să zicem așa, mi se adresau cuvinte blânde și binevoitoare, că, dragă Doamne, am înclinații spre starea existențialistă și eram asociat cu filosoful Soren Kierkegaard (1813-1855), cum s-ar glumi, Soren – domn pe gard, pentru a fi în ton de umor.
Am aflat care este personajul cu care eram asemuit, iar acum scriu câteva cuvinte despre filosoful care s-a născut la Copenhaga în anul 1813, în perioada cunoscută drept epocă de aur a culturii daneze, având un tată bogat, plin de pioșenie și melancolic, trăsături interesante, pe care le-a moștenit într-o măsură și fiul său, dar și filosofia sa, studiind la Universitatea din Copenhaga.
În anul 1837 s-a întâlnit cu Regine Olsen de care s-a îndrăgostit, și s-a și căsătorit, dar fiind cuprins de melancolie a considerat că este nepotrivit pentru viața de familie. A crezut ferm în Dumnezeu, dar a criticat biserica națională daneză, iar în anul 1855 a căzut pe stradă într-o stare de inconștiență și a murit peste o lună de zile, numai la vârsta tânără de 42 de ani.
În contextul vremii de atunci, Soren Kierkegaard a abordat Metafizica și cu firul ei roșu: existențialismul. Desigur, a citit pe Kant, mai ales Critica rațiunii practice (1778), pe Hegel cu stufoasa lui filosofie, iar mai târziu, prin anul 1827, filosoful Martin Heidegger este influențat scriind o lucrare: Ființă și timp!
Mai în apropierea zilelor noastre, 1938, Jean Paul Sartre, își consolidează stâlpii filosofiei sale existențialiste...și tot așa, în 1946, în lucrarea Cultură și valoare, Ludwig Wittgenstein, recunoaște filiera care duce spre înaintașii întru ale filosofiei; deci nimic nou sub soare și te gândești cuminte că, atunci când ai gândurile sfinte, poți să strigi fericit: Ale Tale, Doamne dintru ale Tale, ca apoteoză liturgică!
Și uite așa, amicul meu, filosof abordabil, mă găsește în familia unei troițe: Kierkegaard, Jean Paul Sartre și Martin Heidegger! Și m-a încurajat și că a-și avea drum „paralel” cu Albert Camus!
Deci, putem să fugim pe câmpiile unei filosofii pendulative, dar cu intrarea la dreapta credință!
Calinic Argeșeanul
