Pentru a intra puțin în bogăția de gândire a filosofului faimos al Europei și de ce nu, al lumii, vom reda din: Introducere la filosofia istoriei, episodul: Dumnezeu și Istoria!
„Aș fi putut să amintesc, pentru a aduce aminte de întrebarea despre posibilitatea cunoașterii lui Dumnezeu că propozițiunea noastră și anume că rațiunea stăpânește și a stăpânit lumea, s-ar exprima în formă religioasă, spunând că lumea este stăpânită de Providență. Nu am vrut s-o las la o parte, pentru a observa că asemenea materii sunt legate între ele, dar și pentru ca să îndepărtez bănuiala că filosofia se sfiește sau că trebuie să se sfiască să aducă aminte de adevărurile religioase, că se ferește în drumul ei de ele, fiindcă nu ar avea, ca să spunem așa, față de ele conștiința curată. Mai mult, s-a ajuns în timpurile moderne atât de departe încât filosofia să-și ia asupra sa conținutul religios, chiar contra unora dintre teologi.
Se poate auzi adesea, cum am spus, că este o lipsă de măsură de a voi să întrezărești planul Providenței. Trebuie văzut aici rezultatul unui fel de a înțelege, care a devenit astăzi o axiomă aproape generală, că Dumnezeu nu poate fi cunoscut. Și dacă Teologia însăși este aceea care a ajuns la această disperare, atunci noi trebuie să ne refugiem în filosofie. Se va spune că rațiunea ar fi prea încrezută, dacă ea ar avea să știe ceva despre aceste lucruri. Trebuie însă spus mult mai mult, că adevărata modestie constă tocmai în a recunoaște pe Dumnezeu în toate, a-l onora în toate și în special pe scena istoriei universale. Purtăm cu noi o tradiție, că înțelepciunea lui Dumnezeu se poate recunoaște în natură. A fost un timp la modă a se recunoaște înțelepciunea Lui în plante și animale.
Arătăm că cunoaștem pe Dumnezeu, mirându-ne de destinul uman și de producțiile naturii...
Dumnezeu este în Sine și pentru Sine ființa eternă – și ceea ce este universal, este în sine și pentru sine obiect al gândirii și nu al sentimentului...Adevărul este Unul Universal în el însuși, esențial. Substanțial; ceva asemănător nu există decât în gândire și pentru gândire...Istoria este dezvoltarea naturii lui Dumnezeu într-un anumit element particular; nicio altă înțelegere nu poate să fie mulțumitoare sau să aibă loc aici!” (pag. 534)
Calinic Argeșeanul
