news        mail   location

 
 

Sâmbăta se făceau toate pregătirile. Nimic nu lucram duminica. Toată lumea era obligatoriu la biserică. La noi era o mare bătălie pe mersul la slujbă.

 

Când se lipsea de la Sfânta Liturghie se socotea cel mai mare păcat. Era o mare supărare să lipseşti două duminici la rând.

Ca să nu fie război, s-a făcut sfat ca fiecare dintre noi, copiii, să facem cu rândul la rămas cu grija casei şi a gospodăriei. Văzând dragostea fraţilor, le făceam şi lor de rând ca să meargă mai des la biserică. Într-una din duminici am făcut o încercare. După ce am aşezat masa şi am lăsat la foc calm bucatele, închizând uşile şi porţile, am plecat, pe furiş, la biserică, de-a dreptul peste gardurile din cale ca să nu fiu văzut că nu sunt acasă.

Mă strecuram printre oameni şi mă urcam la locul meu, direct în cafas. De acolo ascultam slujba. Vedeam de sus pe creştinii evlavioşi. Îl vedeam pe tata stând dus în văzduhuri sfinte, tocmai în faţa Altarului, iar pe mama undeva, tocmai la ieşire din biserică. Îmi vine să râd şi acum: tata în frunte şi mama în coadă.

După predica hotărâtă şi măreaţă a părintelui Gheorghe Savin, coboram iute din cafas şi fugeam spre casă. Toate au fost păzite de Dumnezeu, spre marea mea bucurie. Grabnic orânduiam totul, ca atunci când vin părinţii şi fraţii să fie numai bucurie. Se aşezau la masă cu rugăciune şi se lăudau bucatele făcute de Costică al mamei. Tata nu prea spunea nimic.

Dintr-odată îl aud zicând:

- Haralambie, spune ce ai înţeles din predica Părintelui Savin?

- A fost frumoasă predica, dar nu ştiu cum să încep, zise fratele meu, rămânându-i bucătura în gât.

- Apăi, băiete, nu prea eşti atent în biserică şi nu-i frumos, auzi?

- Am să fiu, mai îngăimă fratele meu două vorbe, roşindu-se ca racul. Se aştepta la ceva palme. Tata era darnic cu el, fiind cam încăpăţânat.

Neavînd de lucru, am început să spun câte ceva din predică. Tata se uită fix la mine şi mă întreabă:

- De unde ştii tu ce a spus Părintele Savin la predică, azi?

- L-am auzit cu urechile mele. Mata stăteai drept în faţă, nemişcat, iar mama stătea mai la uşă. Eu am stat în cafas şi după predică am venit să vă aştept acasă.

- Aşa! Ai lăsat casa singură? De ce ai făcut asta? Cum ai îndrăznit? Şi în loc să fie pălmuit fratele meu că nu ştia nimic din predică, am încasat eu vreo două perechi de palme.

Curată dreptate!

Am fugit de la masă şi m-am ascuns în podul grajdului plin cu fân. După o vreme am adormit. Când m-am trezit, tot pe zi, aud pe mama strigându-mă pe nume:

- Costicăăăăă! Unde eşti? Ieşi de unde te-ai ascuns. A plecat tatăl tău de dimineaţă la lucru. Mi-am dat seama că am dormit până a doua zi spre amiază.

- Bine că te-am aflat. Te-am căutat toată noaptea cu felinarul. Du-te la mătuşa Eufrosina la Văratic şi stai acolo o vreme, până-i trece mânia. M-am săturat. Nu mai pot de atâta scandal. Mi-am zis în gând:

- Adio blide, ceapă, mărar şi alte legume, adio unt de oaie, garniţă cu untură de purcel şi alte străchini! N-am să mai fac mâncare niciodată. Îmi luam rămas bun de la tigăi, cratiţe, linguri şi farfurii, de la satâre, de la buturuga cu barda înfiptă oblic.

Cu traista-n spinare, plină cu lucruşoarele adunate repede de mama, am plecat singur, tăind în linie dreaptă, drumul spre Văraticul văzut de mic, dus de mama, când în spinare, în traistă, când pe jos, până mă dureau picioarele.

Calinic Arhiepiscopul, Toată vremea-și vreme, volumul I, Editura Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului, 2013.

Pelerinajul este izvor de mângâiere și de încurajare pentru noi, creștinii. Pelerinajul este întâlnirea cu Domnul Hristos, o întâlnire personală, pe care însă o simțim ca fiind vrednică de a fi propovăduită, de a vedea poate și cel care nu s-a înscris în acest demers și a cunoaște adevărul că omul creștin este plin de bucurie pentru că se întâlnește cu Hristos Domnul și că dorește să vestească, prin prezența sa în inima cetății, despre taina acestei bucurii, cu nădejdea că ea va cuprinde tot mai multe inimi.
Parohia argeșeană Micești din protopopiatul Mioveni și-a sărbătorit astăzi hramul închinat praznicului Intrării Domnului în Ierusalim. Încă de la primele ore ale dimineții, credincioșii acestei comunități au avut bucuria de a-l primi în mijlocul lor pe Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Calinic Argeșeanul.
Priceasna este deopotrivă rugăciune și cântare în cuvinte simple, amintind de cântecul doinit la șezătorile satului, dar evocând aceleași înțelesuri profunde ale credinței ortodoxe mărturisite în această tindă a raiului.
Sectorul Invatamant prin Biroul de Cateheza si Activitati cu Tineretul, al Arhiepiscopiei Argesului si Muscelului a organizat o procesiune in sambata Floriilor, in cartierul pitestean Gavana.
În seara zilei de 26 aprilie, curtea bisericii parohiei Micești din Protoieria Mioveni, a devenit neîncăpătoare pentru credincioșii care au venit să asiste la Concertul de Florii: „Crucea, calea spre înviere”.
După cum se ştie din veacul veacurilor, atunci când doreşti să distrugi autoritatea unei instituţii sau a unui om, îi pui la îndoială lucrarea pe care o face. Mai mult, îi găseşti argumente de a duce la desfiinţarea temeiurilor sacre sau legal – administrative. Aceasta se face deseori din invidie şi răutate. Şi se face cu multă osârdie mai ales atunci când, cel care o face, are un scop anume sau doreşte să mute atenţia pe alte planuri, pentru a nu se vădi pe sine. Vorba din bătrâni: Să mutăm la alţii musca de pe căciula noastră!
După învierea lui Lazăr din mormânt, vestea s-a răspândit ca fulgerul, după cum era şi normal. Nu se mai auzise până atunci ca cineva să învieze din mormânt un om mort de patru zile! Faima lui Iisus creştea! Cei grupaţi în partide separate: fariseii, saducheii, irodianii, acum mai mulţi ca oricând, au hotărât ca Iisus să moară: „Deci, din ziua aceea s-au hotărât ca să-L ucidă!” (Ioan 11, 53).
Cu răbdare, încă un popas cu Blaise Pascal: „Sufletul nostru este aruncat în corp, unde găsește număr, timp, dimensiuni. El raționează asupra lor, numește această natură necesitate și nu poate să creadă altfel...
Blaise Pascal, savantul pios din secolul al XVII-lea, continuă întru gândirea sa: „Liniștea eternă a acestor spații nemărginite mă sperie. Să nu căutăm deci o siguranță și o certitudine. Rațiunea noastră este întotdeauna înșelată de inconstanța aparențelor.
Cât de bine și folositor este să mai cunoaștem și alte gânduri ale filosofului Blaise Pascal: „Cunoașterea lui Dumnezeu, fără aceea a mizeriei tale, face mândria. Cunoașterea mizeriei, fără cunoașterea lui Dumnezeu, face disperarea. Cunoașterea lui Iisus Hristos face o medie, fiindcă găsim în el și pe Dumnezeu și mizeria noastră.

Informații de contact

phone Tel. / Fax: 0348401956;
arhiepiscopiaargesului @gmail.com

Prezentare

Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului este o eparhie din cadrul Mitropoliei Munteniei și Dobrogei a Bisericii Ortodoxe Române. Are sediul la  Curtea de Argeș și este condusă de Părintele Arhiepiscop Calinic Argeșeanul.

Social media

Sfanta Mucenita Filoteea, sinaxar