news        mail   location

 
 

Când ar trebui să facem rugăciuni? Când eram elev la Seminarul Teologic din Mănăstirea Neamț, în anumite drumeții, am căutat să nu-mi rămână nimic de neștiut. O foame de a ști, nu de a cotrobăi prin poduri, pivnițe și alte șandramale, după cărți și alte noutăți.

 

Intrând prin biserici și paraclise, privirea mi-a fost atrasă de un înscris pe speteaza strănii din stânga din naos. M-am apropiat și am citit literele în alb pe placa de lemn a strănii: „În vreme de primejdii, am învățat să mă rog”, cu însemnarea sub text „Regina Maria”, înscris ce se află și azi neatins!

Era prima mea întâlnire cu Regina cea Mare a tuturor Românilor! Mai târziu voi avea să aflu lucruri strașnice despre această Regină genială și sfântă, în lucrarea ei de salvare a Neamului Românesc. A știut să îndemne, să încurajeze, să se roage lui Dumnezeu pentru tot pe atâta de genial popor al românilor.

După ce am citit despre credința și rugăciunea Reginei, Mama Răniților, am prins un mare curaj. Și nu am mai uitat-o până azi.

Ar veni întrebarea, după toate acestea, din partea unora:

- Dar, la urma urmei, pentru ce trebuie să te rogi? Așa se întrebau și francezii prin anul 1912 și câți nu se mai întreabă și astăzi?

O seamă de oameni mai grăiesc, pe ici-colea, că rugăciunea este o faptă învechită, o lucrare hulită de rațiune și desconsiderată de știință, considerându-se o pierdere de vreme.

Ca să ne justificăm și noi, uneori, o lipsă de grijă în a ține legătura cu Domnul Dumnezeu – prin rugăciune - începem să gândim singuri sau cu glas rostim anumite scuze, chiar pentru Dumnezeu, că este obosit să tot asculte și „nimicurile noastre de fiecare zi”.

Ba, că suntem cât o „sărmană furnică omenească”, ba, un fel de praf pierdut în Cosmos, și mai mult, chiar că Dumnezeu, în Ființa lui atotputernică, nu mai ascultă glasul nostru cel slab și inima noastră bântuită de atâtea spaime.

Biata inimă! Am spus mai înainte vreme, că inima noastră este ceasul de la mâna lui Dumnezeu! Ca să vezi! Toate inimile de pe mapamond, spre opt miliarde adunate toate la un loc, nu cred că vor fi cât munții Himalaya. O inimă uriașă, purtată, legată cu brățara iubirii la mâna lui Dumnezeu! El se uită în fiecare secundă în inima noastră! Inima întregii omeniri este una acum.

Din inima cea uriașă a omenirii, noi ne urcăm la Dumnezeu, pe scara rugăciunii, împletită din firele de aur ale Credinței, Nădejdii și Dragostei.

Să avea încredințarea că rugăciunea din inima noastră, a fiecăruia, găsește drumul spre inima lui Dumnezeu, și așa cum este inima, lucrează cu mare putere, de a intra în ritmul dumnezeiesc, și că noi omenirea avem aceeași inimă ca a lui Dumnezeu!

Așadar, să-L rugăm pe Domnul Dumnezeu: „Inimă curată zidește întru mine, Doamne Dumnezeule, și înnoiește cele dinlăuntrul meu!”

Iată pentru ce trebuie rugăciune multă și bună!

Calinic Argeșeanul

De Sfintele Sărbători ale Învierii Domnului nostru Iisus Hristos și chiar în orice clipă a vieții noastre, primul gând care trebuie să ne izvorască din minte și din inimă este acela de a aduce din tot sufletul, laudă și mulțumire Sfintei Treimi: Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, pentru că au binevoit a ne gândi și întrupa, aducându-ne în frumusețea acestei lumi văzute!
În seara zilei de 3 mai, în Vinerea Mare, monahii de la Mănăstirea Negru Vodă, precum și pelerinii aflați la rugăciune, au participat la Denia Prohodului Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, oficiată de Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Calinic, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi.
Rugăciunea poate, mai mult decât orice altceva, să ne păstreze neîncetat strălucirea acestei haine duhovniceşti care este sufletul. Şi, împreună cu ea, şi milostenia prisositoare – capul bunătăţilor noastre şi mântuirea sufletelor noastre. Căci această înjugare a rugăciunii şi milosteniei ne poate aduce de Sus mii de bunătăţi, ne poate stinge focul păcatelor şi ne poate da multă îndrăzneală.
Rugăciunea poate, mai mult decât orice altceva, să ne păstreze neîncetat strălucirea acestei haine duhovniceşti care este sufletul. Şi, împreună cu ea, şi milostenia prisositoare – capul bunătăţilor noastre şi mântuirea sufletelor noastre. Căci această înjugare a rugăciunii şi milosteniei ne poate aduce de Sus mii de bunătăţi, ne poate stinge focul păcatelor şi ne poate da multă îndrăzneală.
Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului, Sectorul Învățământ și Activități cu Tineretul-Biroul de Cateheză a organizat o activitate catehetică la Parohia Balilești.
Dreptslăvitori creștini și creștine, Imnul plin de bucurie duhovnicească: „Hristos a înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând și celor din mormânturi viață dăruindu-le”[1] este cântarea pe care cu inimile pline de nestrămutată bucurie și sfântă emoție o cântăm, începând din noaptea Învierii Domnului Iisus Hristos, noi, creștinii iubitori de Dumnezeu, de adevăruri și tradiții nemuritoare, și până la Praznicul Înălțării Domnului Hristos la ceruri.
În istoria omenirii au fost zile care au rămas în memoria neamurilor. Dar dintre toate, pe lângă acelea a Buneivestiri, prăznuită în 25 martie, a Naşterii la 25 decembrie şi Învierea lui Iisus, zile de mare bucurie, Vinerea Mare este cea mai tragică zi din câte a zidit Dumnezeu pe pământ.
Din zi în zi, evenimentele luau noi întorsături. De la Intrarea în Ierusalim şi până în ziua de joi, Iisus Hristos a învăţat în templu şi în casa retrasă din Betania mai ales. Acum, ucenicii au auzit din gura lui Iisus cele mai puternice cuvinte despre Împărăţia lui Dumnezeu, despre moartea Sa, despre Învierea din mormânt, despre întâlnirea în Galilea, despre plecarea la Tatăl Său Ceresc unde va pregăti loc pentru fiecare!
După cum ni se arată în Triod, cartea de căpătâi pentru slujbele care se desfășoară în Postul Mare, astăzi, în sfânta și marea Miercuri, din Săptămâna Pătimirilor Domnului nostru Iisus Hristos, dumnezeieștii Părinți au hotărât să se facă pomenire de femeia cea păcătoasă, care cu iubire mare a uns cu mir pe Domnul, cu puțin înainte de mântuitoarea pătimire.
După cum se ştie din veacul veacurilor, atunci când doreşti să distrugi autoritatea unei instituţii sau a unui om, îi pui la îndoială lucrarea pe care o face. Mai mult, îi găseşti argumente de a duce la desfiinţarea temeiurilor sacre sau legal – administrative. Aceasta se face deseori din invidie şi răutate. Şi se face cu multă osârdie mai ales atunci când, cel care o face, are un scop anume sau doreşte să mute atenţia pe alte planuri, pentru a nu se vădi pe sine. Vorba din bătrâni: Să mutăm la alţii musca de pe căciula noastră!

Informații de contact

phone Tel. / Fax: 0348401956;
arhiepiscopiaargesului @gmail.com

Prezentare

Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului este o eparhie din cadrul Mitropoliei Munteniei și Dobrogei a Bisericii Ortodoxe Române. Are sediul la  Curtea de Argeș și este condusă de Părintele Arhiepiscop Calinic Argeșeanul.

Social media

Sfanta Mucenita Filoteea, sinaxar