Omenirea a tot plâns și a bocit, luptându-se pentru libertatea oricărui cetățean, a Patriei iubite, în care s-a născut și, desigur, libertatea Poporului, în întregul său pe fața Pământului.
Scriitorul Dimitrie Bolintineanu, în Imnul închinat lui Daniil Sihastru, Sfântul sfătuitor al Dreptului Sfânt Ștefan cel Mare, scrie: „Ce e oare traiul dacă e robit?/ Sărbătoarea în care nimeni n-a zâmbit,/ Viața și robia nu pot sta împreună,/ Ne e totodată pace și furtună!”
Când mă gândesc la Sfântul Antim Ivireanul, alesul cărturar şi scriitor în slovele de aur ale cuvântului românesc, mintea mă duce la anul 1650, când Dumnezeu a binecuvântat naşterea pruncului, de neam georgian, care va deveni cel mai luminat mitropolit al Ţării Româneşti până în secolul al XVIII-lea.
Materialul cercetat şi tălmăcit de specialişti asupra vieţii lui Neagoe Vodă Basarab, de la începutul vieţuirii sale în această frumuseţe a lumii văzute şi până la trecerea în Ţara de peste veac, este imens şi te transpune într-o lume plină de frumuseţi şi vrednicii, dar şi încercări, uneori, peste puterile omului de a fi învinse, dacă nu are „ajutorul de sus, de la Părintele Luminilor!”
Marele Mitropolit și Sfânt al Țării Românești, Antim Ivireanul, în cartea sa, Didahii, scrie: „Ține cumpăna judecății drept și nu lăsa să-ți spurce unii și alții auzurile, cu vorbele lor cele stricătoare”! Este o recomandare și o avertizare, în același timp.