Zidirea lui Dumnezeu, omul, cunună a creației pe acest pământ, avea să schimbe sensul lumii. O nouă ipostază, de data aceasta plină de bucurie, dar și de grijă mântuitoare. Sfântul Ioan Damaschin, smeritul monah și preot, din veacurile adânci ale istoriei mântuirii, ne îndeamnă zicând: „Veniți toate neamurile, tot neamul omenesc și toată limba, toată vârsta, cu veselie, să prăznuim Nașterea Bucuriei cea a toată lumea!”
Părinții Sfintei Fecioare Maria, coborau din seminții alese ale poporului biblic: Ioachim din seminția lui Iuda, prin David prorocul, iar Ana din seminția lui Levi, prin neamul lui Aron. De tineri doreau să aibă un moștenitor, dar bătrânețile se apropiau cu repeziciune, aducându-le dureroase amărăciuni în suflet. Nu mai suportau înjosirile celor din jur, iar darurile de jertfă aduse la templul din Ierusalim erau refuzate, fiind socotiți blestemați de oameni și urâți de Dumnezeu.
Prin lacrimi și rugăciuni stăruitoare, bătrânii Ioachim și Ana sperau că Dumnezeu le va ridica ocara purtată o viață întreagă și un rod al îndurării lui Dumnezeu se va arăta. Speranța lor că Dumnezeu îi va binecuvânta ca pe Avraam și Sara cu un prunc la adânci bătrânețe creștea mereu.
Și iată, mila lui Dumnezeu s-a coborât peste Ioachim și Ana, născând, după stăruitoare rugăciuni, un prunc, Maria, chemându-se. Iar Sfântul Ioan Damaschin, în imn de laudă zice: „Se cuvine să cinstim Nașterea Născătoarei de Dumnezeu, prin care s-a mântuit tot neamul omenesc și amărăciunea Evei în bucurie a schimbat-o”. Că Eva a auzit: „Întru dureri vei naște prunci”, cu dumnezeiască hotărâre, iar Maria: „Bucură-te cea plină de har”.
Fecioara Maria a fost trimisă de Dumnezeu (Facere 3, 15) pentru bucuria părinților și a întregii lumi, știindu-se că femeia se mântuiește prin naștere de prunci (I Timotei 2, 15) și bucuria îi este mare când om nou a venit în lume (Ioan 16, 21) așa cum, la plinirea vremii, va naște pe Iisus, Fiul lui Dumnezeu, care ne va răscumpăra din ghearele morții.
Așadar: „Toată făptura să se bucure și să laude prea sfințita naștere a Sfintei Ana, că a născut lumii comoara de bunătăți, fiindcă printr-însa Ziditorul a prefăcut, înnomenindu-se toată firea într-o mai bună stare. Că omul având suflet și trup este o legătură a toată zidirea cea văzută și cea nevăzută, că s-a unit Cuvântul lui Dumnezeu Ziditorul cu firea omenească și, prin aceasta, cu toată zidirea S-a unit. Deci, să prăznuim și dezlegarea neputințelor omenești, că s-a dezlegat mulțimea darurilor dumnezeiești!” (Sfântul Ioan Damaschin).
Sfântă Fecioară Maria, roagă pe Iisus Hristos să binecuvânteze întreaga zidire, pe toate fecioarele și femeile din lume întru bucurii și mântuire!
Calinic Argeșeanul
