Vă propun, harnici cititori, să parcurgem, împreună, un episod din „Cuvântări către națiunea gemană”, traduse de C. Lăzărescu în Antologia Filosofică, Editura Casa Școalelor, 1943, pag. 486-487.
„Atunci luăm o hotărâre originală, rămânând răspunzători numai în fața lui Dumnezeu, atunci abia trăiește la cârma Statului o viață cu adevărat originală și primă; la postul de comandă, abia atunci își fac intrarea adevăratele drepturi ale maiestății guvernământului, pentru că, asemenea lui Dumnezeu, ele să riște viața interioară pentru viața mai înaltă. A menține tradiționala constituție, legile, buna stare a cetățenilor...Veacurile următoare calcă, pe crezute, în făgașul deschis de dânșii, trăind astfel o viață publică, ce de fapt, nu e a lor...
Cei veniți în urmă repetă, și atâta tot, ceea ce cândva fu viața...Însă în clipa când mersul uniform e primejduit; când se cer hotărâri privitoare la cazuri noi, ce nu s-au mai petrecut în chip identic până acum; atunci e nevoie de o viață care să trăiască din ea însăși. Unde este spiritul care în astfel de cazuri să se poată așeza la cârmă? Să poată hotărî în desăvârșită siguranță de sine, în liniște, fără a șovăi ba încoace, ba încolo? Să aibă necontestatul drept de a cere imperios, cui își calcă datoria, ca, oricine ar fi el, să și-o facă, fie că vrea ori nu, și, biruindu-i împotrivirea, să-l silească să pună în primejdie totul, până și viața?
Desigur, nu spiritul de iubire civică pentru Constituție și Legi, ci mistuitoarea flacără a iubirii mai înalte de patrie care cuprinde din toate părțile națiunea – înveliș al veșniciei. Pentru dânsa – pentru națiune – cel nobil se jertfește cu bucurie, iar cel nenobil, care nu există decât pentru cel nobil, caută să se jertfească și el”.
Așa am înțeles că profesorul meu, Ion Serafinceanu era un nobil, în adevăratul înțeles al cuvântului și că se comporta în consecință, fiind un dinamic exemplu pentru noi școlarii, din veacul ateismului, opărit de minți înfierbântate.
Oricum, filosoful Fichte a rămas un țăran – filosof, iubitor de neam și virtuțile sale eterne!
De altfel, ca și noi, românii!
Calinic Argeșeanul
