Prima Epistolă către Tesaloniceni nu şi-a atins scopul în întregime. Au mai rămas nedumeriri. Creştinii din capitala Macedoniei au înţeles în parte cele în legătură cu învierea de obşte, dar n-au prea înţeles cum este cu venirea lui Hristos, la sfârşitul veacurilor.
Nedumerirea asupra datei venirii lui Hristos a dus la zvonuri alarmante. Familiile încep să cadă în declin economic, creştinii sunt pândiţi de dezordine, agitatorii folosesc falsuri, folosindu-se de autoritatea Apostolului Pavel, răspândind anumite scrisori ca venind de la el. De aceea, Sfântul Pavel era obligat să-şi însemneze scrisorile cu sigle personale de identificare pentru a fi uşor recunoscute ca fiind autentice.
Se spune că însuşi Pavel credea, ca prima generaţie de creştini: „Că împărăţia lui Dumnezeu se va arăta îndată.”[1] Agitatorii apocaliptici nu erau grijulii cu nuanţările de rigoare pe care Apostolul le-a spus în prima epistolă, dar se vede că se cam uitau lucrurile, ca şi azi de altfel.
În Epistola a doua către Tesaloniceni se fac precizările necesare, cum că, a doua venire sau Parusia se va produce numai după ce se vor împlini semnele premergătoare: lepădarea de Hristos (apostazia generală), apariţia lui Antihrist (omul nelegiuirii) şi nimicirea acestuia. Aşadar, Pavel îi îndemna pe creştini la muncă, să reintre în viaţa normală.
Această epistolă a fost scrisă din Corint, în cursul anului 51 d. H. Tonul acestei scrisori pauline este sever, cu vocabular autoritar şi controlat, care trimite la avertismente şi chiar la sancţiuni.
Să ne bucurăm puţin de farmecul câtorva dintre versetele pauline:
„Fraţilor, în numele Domnului nostru Iisus Hristos, vă poruncim să vă feriţi de orice frate care umblă fără rânduială şi nu după predania pe care aţi primit-o de la noi. Că voi înşivă ştiţi cum trebuie să ne urmaţi; că noi n-am umblat fără rânduială între voi, nici n-am mâncat de la cineva pâine în dar, ci cu muncă şi cu osteneală am lucrat noaptea şi ziua, ca pe nimeni dintre voi să nu-l împovărăm, nu că doar n-aveam puterea, ci pentru ca noi înşine să ne dăm vouă pildă, spre a ne urma. Că şi-n timp ce eram la voi vă porunceam: Dacă cineva nu vrea să lucreze, nici să nu mănânce. Fiindcă auzim că pe la voi, umblă unii fără rânduială nu să facă treabă, ci să se afle-n treabă. Unora ca aceştia le poruncim şi-i îndemnăm în Domnul Iisus Hristos: să lucreze-n linişte şi să-şi mănânce propria lor pâine.”[2]
La lucru, oameni buni!
Lenea, cerşetoria şi furturile să nu se mai pomenească în viaţa noastră!
Calinic Argeșeanul
[1] Luca 19, 11
[2] II Tesaloniceni , 6-12
