Vom continua cu scriitorul și filosoful Michel de Montaigne (1533-1592), care s-a născut cu 15 ani mai înainte de contemporanul său, Giordano Bruno (1548-1600), unul trăind 59 de ani și a murit de moarte naturală, iar Giordano Bruno, la 52 de ani (savant de renume mondial) a murit ars pe rug.
Și acum câteva cuvinte despre Michel de Montaigne. După cum se știe, s-a născut și a crescut în castelul de lângă Bordeaux și a fost trimis într-o familie unde, conform tatălui său, trebuie ca: „băiatul să fie aproape de popor, să cunoască în mod direct condițiile de viață ale oamenilor din popor, care au nevoie de ajutorul nostru”.
A vorbit doar limba latină, mai întâi, apoi limba franceză. Din anul 1557, Montaigne a fost timp de 13 ani în Parlamentul local, după 13 ani și-a depus demisia. A scris: Eseuri (1580, 1588, 1595 – trei volume); 1580-1581: Jurnal de călătorie și în anul 1569 scoate o lucrare de curaj: În apărarea lui Raymond Sebond.
Cu mare grijă să ne ostenim pentru a zidi în sufletul nostru, adică în toată viața noastră: Pacea Interioară! Pentru a reuși o performanță a Păcii Interioare, trebuie să învățăm și să nu depindem de părerile celor din jur, ci să ne detașăm față de orice atitudine verbală și de manifestare de prețuire afișată, adică șuierăturile „sirenelor” care devin atât de periculoase.
De cele mai multe ori, noi, oamenii, suntem ispitiți sau ne lăsăm foarte ușor de altfel, de a fi lăudați unii, cu orice preț, dorind Faima, gloria, în ochii celorlalți și căutăm cu orice preț ca să se pronunțe, dacă se poate cu un vocabular hiperbolic: Ești fantastic! Ești cel mai frumos! Ești cel mai elegant și cel mai suplu, ești un lider, ești un superman, așa cum am tânjit și eu, ca nătăflețul, că aș putea fi! Ești un savant, că sunt un mare scriitor, cum spun eu despre mine, dar că nu mă cunoaște nimeni, din păcate...și tot așa, bombardăm cumsecădenia oamenilor (opinia publică) pentru a obține aprobarea și aprecierea. Dacă noi căutăm faima, nu putem atinge detașarea!
Ca o concluzie: Faima și Pacea interioară, nu pot fi niciodată prietene de suflet. Faima unui om trăiește prin ceea ce se numește Modestie autentică.
Și aceasta o dă doar Domnul Dumnezeu! Așa că, adio nas în prăjină!
Calinic Argeșeanul
