Întotdeauna m-am dorit un om universalist, un universal (că e pericol de păruială!), o creatură care n-a dorit, niciodată, în orice situație, să se dea peste cap ca viteazul din poveste și să devină ,,Superman”.
Când am văzut filme cu isprăvile acelui, numit ,,Superman”, mi-am zis: Așa aș dori să fiu și eu! Să sar în ajutorul tuturor și să salvez oamenii și natura de la prăbușire!
Citind despre Regina Maria, am ajuns la concluzia hotărâtă, că a fost un ,,Superman” feminin - (Wonder Woman), nemaiîntâlnit în istoria lumii.
Desigur, este riscant să faci afirmații categorice. Nu ezit o clipă să-mi mențin constatarea, și nu impresia, că noi românii, nu am mai avut o Regină ca Maria!
Citesc și acum, mereu, din vasta scriitură a Reginei Răniților Români, și atât de mult m-a impresionat, până peste uluire, încât, mi-am zis cu voce tare, că Regina Maria a fost un geniu, o martiră, o scriitoare, o mamă a șase prunci, o artistă, și în cele din urmă o sfântă a secolului XX.
A scăpat ca prin minune de prăbușirea în deznădejdi, nădăjduind un popor atât de încercat, spre cele mai înalte culmi ale speranței izbăvitoare.
Nu s-a lăsat învinsă de mizeriile războiului, de tifosul înfiorător, de păduchii ce se urcau pe veșmintele albe ca zăpada și pline de luminile dinlăuntrul inimii!
A trecut peste toate victorioasă, rugându-se Domnului Dumnezeu, ca să scape Țara de la prăbușire, salvându-se și pe sine din Cleștele Morții, dintre cele două imperii care doreau distrusă Monarhia în România.
Citind în volumul I ,,Regina Maria a României – Însemnări Zilnice, (Editura Historia, București, 2006), cei care doriți, puteți afla drama prin care a trecut Regina Maria:
Joi, 13/26 decembrie 1918, Cotroceni:
,,N-am mai scris de 20 de zile. Am fost bolnavă, foarte bolnavă. Pe neașteptate, aproape fără să-mi dau seama, parcă m-a izbit ceva în spate și m-a pus jos, tocmai când lumea voia să petreacă cu mine.
,,M-am îmbolnăvit sâmbătă. M-am trezit dimineață cu capul greu...Brusc am simțit o căldură. L-am luat pe Mamulea (doctorul Casei Regale) acasă cu mine și el mi-a luat temperatura, care era deja foarte ridicată. M-a pus imediat la pat... M-am îmbolnăvit – oribil, dureros, așa cum n-am fost niciodată. Au fost zile de chinuitoare febră și stare proastă, de slăbiciune, de înspăimântător delir și insomnie, de am crezut că am să-mi ies din minți. Deci așa arată faimoasa gripă spaniolă; bine, voi ști de acum înainte că nu este de glumă cu ea! Și, vai, bietul meu cap, câtă suferință pe el și cât de oribil, mi se părea totul în jur; orice zgomot, cât de mic, orice puneam în gură, orice vedeam înaintea ochilor, indiferent de forma și numele lucrurilor, totul îmi făcea rău și-mi producea chinuri groaznice. Mă schimbasem, eram ca vai de mine, slăbită și chinuită de dureri de cap și de răul cumplit care îmi amăra viața”.
Iată, nici Regina Maria nu a fost cruțată de pandemie!
Ca atunci, și acum, în secole diferite, virusurile atacă aproape la fel. Regina Maria, mărturisește:
,,Cât eu am fost bolnavă, s-au mai îmbolnăvit și alții de aceeași boală și doar foarte târziu am aflat cu consternare că generalul Lafont (atașatul militar francez), Fotin Enescu, singurul dintre miniștrii noștri cu care intenționam să lucrez pentru binele poporului nostru, și Dodel Cerchez, au murit toți trei, iar eu n-am știut nimic și nimeni nu mi-a spus de teamă – și pe bună dreptate – că șocul mă va slăbi... Văzându-i pe alții murind în jur, toată lumea tremura pentru mine. Dar eu am o constituție robustă și o inimă care stârnește, bucuria și uimirea doctorilor. O adevărată inimă de regină, spun ei...Acum am început să primesc pe câte cineva, dar capul mi-l simt încă nesigur, nu pot să mă ridic și nu suport știri și voci prea multe. Sunt sleită de puteri!...Încerc să revin ușor la viață, dar, din cauza acestui cap prăpădit al meu, îmi vine foarte greu.”
Îmbolnăvirea Reginei Maria a fost foarte gravă. A ascultat de doctorul Mamulea, hotărând încarantinarea Reginei în spațiu limitat, fără învoirea de a ieși afară și nici măcar geamurile să fie deschise, blocându-i-se orice putință de a ieși din Palatul Cotroceni. Iată ce mărturisește, Regina Maria: ,,Mă târăsc, dar cu fiecare zi mă simt mai în putere...Mă însănătoșesc pe zi ce trece; tușesc puțin, capul îmi este mai limpede, picioarele îmi tremură mai puțin și nu mai obosesc așa repede...de o lună de când m-am îmbolnăvit eu.”
Când, Regina Maria a scris în Jurnalul său, la 26 septembrie 1918, că: ,,N-am mai scris de 20 de zile”, a fost perioada când nu putea ține nici condeiul în mână ca să scrie, așa de gravă a fost gripa, așa-zisă ,,spaniolă”!, gripă care a nimicit zeci de milioane de oameni, după ororile și dispariția atâtor soldați și civili, secerați de Primul Război Mondial!
Așadar, să ascultăm de Sfatul Medicului, de îndemnurile Președintelui Klaus, de Guvernul României, și de toți factorii care se îngrijesc de sănătatea Neamului Românesc, din mediul central și local, ca să scăpăm de încătușarea virusului Covid - 19.
Pentru a învinge orice boală și orice neputință, trebuie solidaritate românească și frățească, fără crâcnire.
Supunerea Reginei zvăpăiate, la noua disciplină medicală este un exemplu de urmat după 102 ani, de când a venit prăpădenia peste Europa și România!
Să nu umblăm în calea virusului, nepregătiți și neascultători!
Calinic Argeșeanul
