news        mail   location

 
 

Sâmbăta se făceau toate pregătirile. Nimic nu lucram duminica. Toată lumea era obligatoriu la biserică. La noi era o mare bătălie pe mersul la slujbă.

 

Când se lipsea de la Sfânta Liturghie se socotea cel mai mare păcat. Era o mare supărare să lipseşti două duminici la rând.

Ca să nu fie război, s-a făcut sfat ca fiecare dintre noi, copiii, să facem cu rândul la rămas cu grija casei şi a gospodăriei. Văzând dragostea fraţilor, le făceam şi lor de rând ca să meargă mai des la biserică. Într-una din duminici am făcut o încercare. După ce am aşezat masa şi am lăsat la foc calm bucatele, închizând uşile şi porţile, am plecat, pe furiş, la biserică, de-a dreptul peste gardurile din cale ca să nu fiu văzut că nu sunt acasă.

Mă strecuram printre oameni şi mă urcam la locul meu, direct în cafas. De acolo ascultam slujba. Vedeam de sus pe creştinii evlavioşi. Îl vedeam pe tata stând dus în văzduhuri sfinte, tocmai în faţa Altarului, iar pe mama undeva, tocmai la ieşire din biserică. Îmi vine să râd şi acum: tata în frunte şi mama în coadă.

După predica hotărâtă şi măreaţă a părintelui Gheorghe Savin, coboram iute din cafas şi fugeam spre casă. Toate au fost păzite de Dumnezeu, spre marea mea bucurie. Grabnic orânduiam totul, ca atunci când vin părinţii şi fraţii să fie numai bucurie. Se aşezau la masă cu rugăciune şi se lăudau bucatele făcute de Costică al mamei. Tata nu prea spunea nimic.

Dintr-odată îl aud zicând:

- Haralambie, spune ce ai înţeles din predica Părintelui Savin?

- A fost frumoasă predica, dar nu ştiu cum să încep, zise fratele meu, rămânându-i bucătura în gât.

- Apăi, băiete, nu prea eşti atent în biserică şi nu-i frumos, auzi?

- Am să fiu, mai îngăimă fratele meu două vorbe, roşindu-se ca racul. Se aştepta la ceva palme. Tata era darnic cu el, fiind cam încăpăţânat.

Neavînd de lucru, am început să spun câte ceva din predică. Tata se uită fix la mine şi mă întreabă:

- De unde ştii tu ce a spus Părintele Savin la predică, azi?

- L-am auzit cu urechile mele. Mata stăteai drept în faţă, nemişcat, iar mama stătea mai la uşă. Eu am stat în cafas şi după predică am venit să vă aştept acasă.

- Aşa! Ai lăsat casa singură? De ce ai făcut asta? Cum ai îndrăznit? Şi în loc să fie pălmuit fratele meu că nu ştia nimic din predică, am încasat eu vreo două perechi de palme.

Curată dreptate!

Am fugit de la masă şi m-am ascuns în podul grajdului plin cu fân. După o vreme am adormit. Când m-am trezit, tot pe zi, aud pe mama strigându-mă pe nume:

- Costicăăăăă! Unde eşti? Ieşi de unde te-ai ascuns. A plecat tatăl tău de dimineaţă la lucru. Mi-am dat seama că am dormit până a doua zi spre amiază.

- Bine că te-am aflat. Te-am căutat toată noaptea cu felinarul. Du-te la mătuşa Eufrosina la Văratic şi stai acolo o vreme, până-i trece mânia. M-am săturat. Nu mai pot de atâta scandal. Mi-am zis în gând:

- Adio blide, ceapă, mărar şi alte legume, adio unt de oaie, garniţă cu untură de purcel şi alte străchini! N-am să mai fac mâncare niciodată. Îmi luam rămas bun de la tigăi, cratiţe, linguri şi farfurii, de la satâre, de la buturuga cu barda înfiptă oblic.

Cu traista-n spinare, plină cu lucruşoarele adunate repede de mama, am plecat singur, tăind în linie dreaptă, drumul spre Văraticul văzut de mic, dus de mama, când în spinare, în traistă, când pe jos, până mă dureau picioarele.

Calinic Arhiepiscopul, Toată vremea-și vreme, volumul I, Editura Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului, 2013.

Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului, Sectorul Învățământ și Activități cu Tineretul -Biroul de Cateheză a organizat la Centrul Eparhial în Paraclisul Arhiepiscopal ”Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica” din municipiul Curtea de Argeș derularea Concursului Național Catehetic „HRISTOS -CUVÂNTUL CARE VINDECĂ”, ediţia a XVI-a, la nivel de eparhie.
Ouăle încondeiate reprezintă o mărturie a datinilor, credințelor și obiceiurilor pascale, fiind o practică străveche în tradiția românească. Dincolo de frumusețea lor stau poveștile și tehnicile de încondeiere spuse de femeile care lucrează tot anul la ouă pentru a bucura creștinii, în perioada Paștilor.
Dumnezeu ne-a dat mila ca o poruncă a dragostei. Milostenia este plata pentru răscumpărarea păcatelor noastre. Miluind pe cineva ne miluim pe noi înşine!
Când facem milostenie, așa să ne uităm în ochii celui sărman: ca la un frate ce ne ajută, prin necazul ce și-l poartă cu răbdare și smerenie, să facem și noi o faptă bună cu care Dumnezeu să ne mântuiască, o faptă cu care să dobândim Împărăția Cerurilor.
Jertfelnicia dragostei frăţeşti exprimată în faptele milosteniei sporesc, ne spune Sfântul Apostol Pavel, bucuria în chiar miezul încercărilor: „Că în multa lor încercare de necaz, prisosul bucuriei lor şi sărăcia lor cea adâncă au sporit în bogăţia dărniciei lor“ (II Cor. 8, 2).
Blaise Pascal, savantul pios din secolul al XVII-lea, continuă întru gândirea sa: „Liniștea eternă a acestor spații nemărginite mă sperie. Să nu căutăm deci o siguranță și o certitudine. Rațiunea noastră este întotdeauna înșelată de inconstanța aparențelor.
Cât de bine și folositor este să mai cunoaștem și alte gânduri ale filosofului Blaise Pascal: „Cunoașterea lui Dumnezeu, fără aceea a mizeriei tale, face mândria. Cunoașterea mizeriei, fără cunoașterea lui Dumnezeu, face disperarea. Cunoașterea lui Iisus Hristos face o medie, fiindcă găsim în el și pe Dumnezeu și mizeria noastră.
Filosoful și omul de știință Blaise Pascal a spus și în scris: „Iată unde ne duc cunoștințele noastre despre natură. Dacă nu sunt adevărate, atunci nu există adevăr pentru om și dacă sunt adevărate, omul găsește în ele un obiect de umilire; este silit să se înjosească într-un fel sau altul.
Spaţiul cosmic de primăvară se revarsă asupra pământului cu mari binecuvântări, din mila cea neînserată a Domnului Dumnezeu! Desigur, n-ar fi lipsit de bucurie dacă imnologii noştri, ar dedica din prea plinul inimilor câte un Imn fiecărui anotimp, dacă nu chiar fiecărei luni din cele 12 ale anului.
Când am auzit, dar și când am citit despre Blaise Pascal (1623-1662), dar mai ales când Arhidiaconul Profesor Ioan Ivan, Directorul Seminarului Teologic din împărația Mănăstirii Neamț, a pus pe un meșter tâmplar de a construit tăblițe sprijinite pe niște piciorușe înfipte în solul grădinii și prin calea aleilor, pentru a fi văzute de noi, tinerii elevi, cu mintea nevinovată, atunci, mai mult, văzând citate și din filosofia și Înțelepciunea sfântului savant, l-am iubit pentru totdeauna.

Informații de contact

phone Tel. / Fax: 0348401956;
arhiepiscopiaargesului @gmail.com

Prezentare

Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului este o eparhie din cadrul Mitropoliei Munteniei și Dobrogei a Bisericii Ortodoxe Române. Are sediul la  Curtea de Argeș și este condusă de Părintele Arhiepiscop Calinic Argeșeanul.

Social media

Sfanta Mucenita Filoteea, sinaxar