Deja, filosoful John Stuart Mill abordează, în context, ramura Filosofiei politice și ca punct de abordare dă prin câmpia utilitarismului, o nouă pășire în viața socială.
Prin anul 1651, filosoful Thomas Hobbes în lucrarea sa, Leviatanul, spune că oamenii sunt „brute” ce trebuie controlate printr-un contract social; și mai la vale puțin, prin anul 1689, lucrarea lui John Locke: Două tratate despre cârmuire, analizează teoria contractului social în contextul empirismului, cu gândul că totul poate fi realizabil, iar prin anul 1789, Jeremy Bentham, propune, ca să vedeți: „principiul celei mai mari fericiri”. Vise, fiule, s-ar zice, dar în 1971 John Rawls publică lucrarea: „O teorie a dreptății”, în care se arată că legile trebuie să fie astfel făcute, ca toți, fără deosebire să le accepte. Ideală gândire!
Așadar: „deciziile trebuie să se bazeze pe principiul celui mai mare bine pentru cel mai mare număr de oameni”! Ceea ce este slab în gândirea lui Mill, se găsește în afirmația: „Indivizii trebuie să fie liberi să facă ceea ce la produce plăcere, chiar dacă aceasta le-ar putea face rău”, adică, să zicem, mănânci mult dulce și te îmbolnăvești de diabet!
Ceea ce mai repară, oarecum, avertizează Mill filosoful: „...însă (indivizii) nu au dreptul să facă lucruri care le-ar putea face rău celorlalți”, și mai lămurit: „Indivizii pot alege să facă lucruri care le afectează corpul, dar nu și pe cel al altcuiva.” Și ca o exprimare apoteotică: „Individul este suveran asupra trupului și minții sale”, iar dacă citea ce a scris Sfântul Apostol Pavel în această privință, nu se mai ostenea să scrie! Oricum, totul este discutabil!
Iată o parte din lucrările sale: Sistem de logică, în șase volume (1843); Principiile economiei politice (1848); Despre libertate (1859); Utilitarismul (1861); Oprimarea femeii (1869); Despre natură (1874), etc.
Ne-am bucura dacă am putea fi stăpâni pe trupul nostru (anevoios lucru) și mai ales, stăpâni pe mintea noastră!
Grea lucrare! Doamne Dumnezeule, ajută-ne să ne biruim!
Calinic Argeșeanul
