Iată și silogismul lui Henri Bergson (1859-1941): „Există două tipuri de cunoaștere: Cunoașterea relativă: cunoașterea obiectelor din lume dintr-o perspectivă particulară. Aceasta este atinsă folosind intelectul și rațiunea: noi suntem distanțați de obiectul în sine. Cunoașterea absolută: cunoașterea obiectelor din lume așa cum sunt realmente. Aceasta dobândită prin înțelegere intuitivă a adevărului: este o formă de cunoaștere foarte directă. Așadar, intuiția merge exact în direcția vieții” (pag. 226).
Henri Bergson a fost unul dintre cei mai cunoscuți și influenți filosofi francezi, născut în anul 1859, fiul unei mame englezoaice și al unui polonez. A studiat matematica, dar până la urmă, a îmbrățișat cariera filosofică, predând în școli.
În anul 1896 a publicat cartea Materie și memorie, a fost ales în College de France, devenind lector universitar. A reprezentat guvernul francez la Liga Națiunilor din 1920.
Lucrările majore ale savantului Henri Bergson, pe lângă Materie și memorie, despre care am amintit mai sus, au fost: Introducere în metafizică, 1903; Evoluția creatoare, 1907 (când în Regatul României se împușcau țăranii, care au început răscoala de la Flămânzi). Iar în anul 1932: Cele două surse ale moralei și religiei!
Marele savant era atent pentru a surprinde esența, așadar, susținea că: „Surprinderea esenței unui oraș, a unei persoane sau a unui obiect se poate face doar prin cunoaștere directă dobândită prin intuiție, nu prin analiză”. Bergson spune că noi subestimăm valoarea intuiției noastre. Când intuim ceva, să avem grijă din vreme, că Scaraoțchi ia chip de lumină și ne duce în grea și gravă eroare. Grijă la trecerea de pietoni!
Calinic Argeșeanul
