Într-o zi m-am dus la Mănăstirea Robaia și, mergând ca șoricelul pe la cămară și bucătărie, am văzut o cratiță mare de tot, plină cu cartofi tăiați bucăți mari, odihnindu-se înainte de a fi pregătiți.
Stăteau în apă fierbinte. Am luat o bucată de cartof și fiind fierbinte, în loc să-l arunc din gură, l-am înghițit. A mers încet pe gât, esofag și a ajuns în stomac, cu groaznice dureri – m-am fript pe dinlăuntru – și până să ajung la apă, am băgat capul într-o găleată, ca să-mi potolesc neatenția și apucătura de om flămând, fără rațiune și prudență!
Acesta da, post grozav! Ce ziceți? Este primit?
Acum, chiar postesc! Nu mai pot gusta nimic, stomacul căpătând o arsură mare. N-am auzit că s-ar face și transplant de stomac. Dacă s-ar face, aș vrea să scap de stomacul de moșneag, acum făcut friptură la grătar.
Așa se întâmplă celor care nu știu ce înseamnă postul, nu postesc și mai dau și sfat altora. N-ar fi mai bine să tăcem mâlc și să nu tot povestim și asupra postului?
Mă întreb, uneori-deseori, ce a gustat Iisus și ce meniu îi pregătea Maica Domnului! Ori de câte ori am gustat ceva, am avut în fața mea pe Iisus, pe Maica Domnului și pe sfinți și m-am întrebat dacă ei au gustat ceva. Nu de puține ori am oftat și am plâns (nu glumesc) că ei nu s-au bucurat, totuși, să guste ceea ce noi gustăm din belșug!
Se va zice:
- Bravo, Calinic! Ce milostiv și sensibil ești!
- Sunt un păcătos, care mai și glumesc (șuguiesc, cum zice cineva), dar pentru sărăcia meniului lui Iisus, am plâns, El știe bine aceasta. Nu mă laud, ci suspin că nu știu să postesc, nici să mă milostivesc!
Nu fiți supărați!
Să postim de mână cu Iisus!
Spor binecuvântat!
Calinic Argeșeanul
