Să citim din traducerea textului filosofului Boethius: „Câți crezi că sunt cei care ar crede că ar putea atinge cerul cu un deget dacă ar avea o fracțiune din ceea ce a rămas din averea ta? Chiar acest loc, pe care îl numești exil este casa celor care locuiesc aici. Este adevărat foarte, că nu există nimic nefericit dacă nu îl consideri așa, și că, dimpotrivă, binecuvântată este soarta tuturor celor care o acceptă cu un spirit senin.
Cine este satisfăcut până la a nu dori, când cedează nerăbdării, de a-și schimba situația? Cu câtă amărăciune este stropită dulceața fericirii omenești! Chiar dacă această fericire este plăcută pentru cei care se bucură de ea, nu poate fi reținută atunci când dorește să plece. Prin urmare, este clar cât de mizerabilă este beatitudinea lucrurilor muritoare, care nu durează veșnic pentru cei care se bucură de ea cu o minte senină și nici nu încântă complet mințile neliniștite.
De ce atunci, o, muritorilor, căutați în afară fericirea din voi?
Eroarea și ignoranța vă derutează.
Vă voi arăta pe scurt care este balamaua celei mai înalte fericiri. Există ceva mai prejos pentru tine decât tu însuți? Nu, vei răspunde.
Prin urmare, dacă ești stăpân pe tine însuți, vei avea ceea ce nu ai vrea să pierzi nicicând și ceea ce soarta nu ți-ar putea lua niciodată. Și pentru ca să înțelegi că fericirea nu poate consta în lucruri întâmplătoare, urmează acest raționament.
Dacă fericirea este cel mai înalt bun al rațiunii care se desfășoară conform rațiunii și nu este cel mai înalt bun cel care poate fi luat de la tine în vreun fel, întrucât binele care nu îți poate fi luat este superior acestuia, este evident că instabilitatea sorții nu poate aspira la obținerea fericirii!”
Fericirea duhovnicească se obține prin Rugăciunea: „Inimă curată, zidește întru mine, Dumnezeule și Duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda pe mine de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-l lua de la mine!” (Psalmul 50)
Dezbracă-mă de lut! Aruncă-mă în Cer!
Calinic Argeșeanul
