Pe vremuri, sculptorii modelau – chiar ilustrau – statuile pentru a le da viață, câtuși de puțin. Dar, se spune că, a modela o inteligență (pe fiecare om în parte) sădind adevărul, este sumum, adică este culmea educației.
Scriitorii de calitate, mai de demult și de pe acum, se apleacă asupra factorului Educație, o Educație Socială, bine făcută și cu răbdare multă, care poate răsări chiar și dintr-un suflet dezorientat. Nimeni nu trebuie disprețuit. Avem obiceiul de a nu da prea multă atenție unei sumare educații, aceasta constituind o mare primejdie pe termen scurt, mijlociu și lung, cum ar fi la modă în secolul nostru de a vedea prea de timpuriu copiii noștri „fericiți”, fără să pună osul la învățătură și la lucrări (meserii) practice.
Auzim, adesea, cum se rostea în înțelepciunea populară, precum că, nu este la fel să-ți plămădești trupul și mintea pe culmile filosofiei, a literaturii, a științelor istorice, teologice sau practice, sau să te mulțumești cu o pregătire de mâna a doua, fără consistență.
În Educație trebuie să lucreze doar cei care au chemare la aceasta, știindu-se că Educația este o binefacere pentru subiectul în sine, pentru familie, pentru societate. Se mai zice că bătrânii sunt buni dascăli. Am citit că unii bătrâni, uneori, au manifestări „trăznite” și că e grav să fie lăsați copiii fără supravegherea părinților, cărora li se cere o adevărată jertfă stăruitoare și statornică. Știm că mama este cea dintâi învățătoare și profesoară – educatoarea odraslei sale. Iar atunci când observăm răul agățat de un copil, trebuie să ne îngrijim cu atenție și răbdare să tămăduim boala lipsei de educație și a influențării în rău. Am văzut pruncuți superbi, dacă au mame superbe!
A fi mamă este o minune! A face Educație este o artă a unei bune împliniri: Educația este haină împărătească!
Calinic Argeșeanul
