Tesalonicul sau Salonicul de mai târziu a fost capitala provinciei romane din Macedonia, cu aproape o sută de mii de locuitori, în majoritate greci şi romani, la care se adăugau aproximativ 20.000 de evrei care aveau o sinagogă mare şi frumoasă.

Salonicul era şi este aşezat într-un spaţiu strategic de mare importanţă, strategic fiind în sistemul de comunicaţii, un principal factor de răspândire a creştinismului, pe uscat şi pe mare, în imensul Imperiu Roman.        

În a doua călătorie misionară din anii 49-52, Sfântul Pavel are o vedenie prin care i se porunceşte să propovăduiască şi în Macedonia. Putem spune că din purtarea de grijă a lui Dumnezeu, Evanghelia pătrunde pe continentul european prin oraşul Filipi. După aceea, va aborda marea citadelă, Tesalonicul, unde Sfântul Pavel va activa în mediul iudaic şi va întemeia o puternică Biserică a creştinilor din veacul primar.

Pavel Apostolul va avea şi aici o mare rezistenţă din partea iudeilor, care nu-i vor ierta niciodată fostului rabin „trădarea” legii lui Moise şi trecerea la credinţa întru Hristos. El va fi silit să plece, fiind urmărit până-n Bereea, şi forţat să se îndrepte spre Corint şi Atena. La Tesalonic îl lasă pe Timotei, ucenicul său, care va cerceta totul la faţa locului. El va ţine legătura cu Pavel, care se stabilise la Corint. De aici va scrie, în anul 50-51, epistola sa adresată creştinilor din Tesalonic. Tonul scrisorii pauline este plin de căldură duhovnicească, transformându-se într-un imn al bucuriei pentru triumful credinţei în Iisus Hristos, Domnul!

Iată glasul Apostolului Pavel: „Cât despre voi, facă-vă Domnul să sporiţi şi să prisosiţi în iubire unul pentru altul şi pentru toţi, aşa cum este şi a noastră pentru voi; să vă întărească inimile neprihănite întru sfinţenie înaintea lui Dumnezeu şi Tatăl nostru la venirea Domnului nostru Iisus Hristos cu toţi sfinţii Săi!”[1]

Să sporim iubirea în lumea asta contradictorie!

Calinic Argeșeanul

[1] I Tesaloniceni 3, 12-13