Așa susține, printr-o „ecuație” filosofică Boethius (circa 480-525 d. Hr.) filosoful, cu numele întreg, Anicius Boethius, fost un aristocrat  roman creștin, venit pe lume când Imperiul Roman se dezintegra, iar ostrogoții conduceau Italia.

A rămas orfan doar la 7 anișori, fiind crescut de o familie aristocrată,  fiind bine educat, vorbind fluent greaca, cunoscând literatura și filosofia latină și greacă. Astfel, a tradus Logica lui Aristotel. A fost numit consilier șef al regelui ostrogot Theodoric. După cinci ani, cade victimă unor intrigi de la curte, fiind acuzat pe nedrept de trădare și apoi condamnat la moarte. Cât a stat închis (523-526), Boethius a compus cea mai faimoasă lucrare: Consolarea Filosofiei, așteptând în rugăciune execuția pe nedrept.

Boethius a fost creștin, fiind instruit în tradiția platoniciană, afirmând că: „Dacă Dumnezeu știe deja ce vom face în viitor, cum am putea spune că suntem înzestrați cu liber arbitru?”

Iată silogismul lui Boethius: „Dumnezeu trăiește în prezentul etern; așadar, Dumnezeu cunoaște viitorul, ca și cum ar fi prezentul și având liberul-arbitru, Dumnezeu prevede gândurile și acțiunile noastre libere!”

Pentru a intra în dialog cu Domnul Dumnezeu trebuie să ai o capacitate aparte de a înțelege lucrurile. Așadar, se crede într-un Dumnezeu dincolo de timp. Boethius consideră că Dumnezeu știe totul, nu doar trecutul și prezentul, ci și viitorul și că orice lucru e cunoscut, nu în funcție de el, ci în funcție de capacitatea cunoscătorului.

Anicius Boethius vede lucrurile în chip asemănător. „Deoarece trăim în timp, putem cunoaște evenimentele doar ca trecute (dacă s-au întâmplat deja), prezente (dacă se întâmplă acum) sau viitoare (dacă urmează să se petreacă). Nu putem cunoaște rezultatul unor evenimente viitoare nesigure. Spre deosebire de noi, Domnul Dumnezeu nu trăiește în timp. El trăiește într-un prezent etern și cunoaște evenimentele care pentru noi sunt trecute, prezente sau viitoare, în același mod în care noi cunoaștem prezentul. Și la fel cum faptul că eu știu că tu acum stai jos și citești nu interferează cu libertatea ta de a te opri, la fel și faptul că Dumnezeu ne cunoaște acțiunile viitoare ca și cum s-ar petrece chiar acum, nu le împiedică să fie libere.”

Cu 350 de ani înainte de Hristos, Aristotel arată problemele care apar din teza că viitorul poate fi cunoscut. În perioada 1250-1270, Toma d`Aquino este de acord cu Boethius că Dumnezeu există în afara timpului, adică este transcendent și dincolo de înțelegerea umană. Iar prin anul 1300 Duns John Scotus afirmă că libertatea umană se sprijină pe libertatea de a acționa a lui Dumnezeu Însuși, și că Dumnezeu ne cunoaște acțiunile viitoare, libere prin faptul că își cunoaște propria sa voință neschimbătoare – însă liberă.

Ca să nu ne încurcăm cărările, totdeauna să cerem binecuvântare de la Domnul Dumnezeu, ca să ne lumineze cărăruia pe care să pornim și ne este de mare folos!

Calinic Argeșeanul