Trecând prin cele două trepte: a şti şi a înţelege, trepte care duc spre o a treia, cea a cunoaşterii, într-un domeniu oarecare de activitate, putem fi siguri că suntem pe un drum bun.

Orice carte, chiar dacă ea se prezintă obişnuit la prima vedere, poartă, desigur, alte taine şi forţe întru sine, pe dinnăuntru. Când citim anumite scrieri, inima ne tresaltă de bucurie şi sufletul se întraripează cu marele dor de a stărui în noi taine ale înţelesurilor textelor sacre.

Orice carte care se respectă, graţie autorului, are un „fir roşu” care duce într-o direcţie precisă. La fel putem spune şi despre Biblie sau Sfânta Scriptură. Care este aşadar, personajul central al acestei cărţi? Bartolomeu Valeriu Anania scrie despre superba broderie cu fir de aur: „de vreme ce toate cărţile acestei Cărţi au fost scrise de dragul unui singur personaj, Iisus Hristos, povestindu-L şi vestindu-L, şi de vreme ce Iisus Hristos a venit în lume de dragul unei singure făpturi, omul, înseamnă că toată Cartea se îndreaptă spre o singură fiinţă, care eşti tu, cititorule. Dacă o ocoleai, ar fi fost să treci pe-alături de propria ta viaţă; dar fiindcă ţi-ai asumat-o, a fost să te descoperi pe tine însuţi.”

Dacă vom avea grijă, ca în demersul nostru de a ne îmbogăţi cu cea mai mare ştiinţă, care nu moare în veac, să ne sprijinim studiul pe scrierile Sfinţilor Părinţi, vom avea cea mai mare bucurie duhovnicească din lume. Doar atunci vom fi siguri că am înţeles ce înseamnă viaţă veşnică: „Viaţa veşnică aceasta este: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus Hristos, pe care L-ai trimis!”[1]

Tocmai Biblia sau Sfânta Scriptură, ne mărturiseşte despre Iisus Hristos, Cel ce a fost trimis din Sânul Sfintei Treimi ca să se facă asemenea nouă – afară de păcat – şi să ne mântuiască.

Când vom înţelege deplin aceasta, am înţeles rosturile cele tainice ale Bibliei!

Calinic Argeșeanul

[1] Ioan 17, 3