În Duminica a XVIII-a după Rusalii, monahiile și pelerinii de la mănăstirea argeșeană Văleni, au avut bucuria de a participa la Sfânta Liturghie, oficiată de Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Calinic, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi.
Cu această ocazie, Ierarhul Argeșean a adresat celor prezenți un cuvânt de învățătură legat de pericopa evanghelică citită în această duminică. Acesta a vorbit despre importanţa atât de mare pe care o are peştele în textul Evangheliei, fapt ce a contribuit cu siguranţă la adoptarea acestui simbol de către creştini. Adresându-Se unor pescari, Mântuitorul recurgea fireşte la nişte imagini care le erau familiare şi pe înţeles; chemându-i la apostolat, El îi numea „pescari de oameni” (Matei 4, 19; Marcu 1, 17). Chiriarhul a evidențiat faptul că folosirea peștelui ca simbol era cel mai potrivit semn secret pentru creștini, deoarece le permitea să se recunoască între ei fără a se expune în vremurile de prigoană. Numele grecesc al peştelui (IHTIS) era pentru primii creştini un acrostih hristologic: Iisus Hristos Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul (Iisus Hristos ιχ — IH; Fiul lui Dumnezeu θέος — teos = Dumnezeu şi υἱός — iios = fiu; numele de Mântuitor σωτήρ, ὁ — sotir). Aceasta sintagmă este, într-un fel, rezumatul doctrinei creştine şi este prima mărturisire de credinţă a creștinilor.
Mănăstirea Văleni, așezată în loc pitoresc pe Valea Râului Topolog, atrage în fiecare zi de sărbătoare foarte mulți credincioși care vin să se roage și să admirea frumusețea naturii înconjurătoare. A fost întemeiată în a doua jumătate a sec. XVII, de călugărul Zaharia Grădişteanu.
O etapă nouă începe pentru mânăstirea Văleni în anul 1883. În acest an vechea biserică a schimonahului Zaharia Grădişteanu este dărâmată, iar în locu-i, ceva mai la răsărit, episcopul Ghenadie II al Argeşului (1875-1893), cu ajutorul stareţei Fevronia Petrescu, începe zidirea unei noi bisericii.
Din păcate, locaşului de cult şubrezit de distrugătorul seism din noiembrie 1940, nu i-a fost dat să dureze decât până la 8 aprilie 1941, când turla s-a prăbuşit, antrenând în cădere pereţii naosului şi ai altarului. Reconstruită între anii 1948-1955, prin strădania Episcopului Iosif Gafton, a stareţei Anatolia Manu şi a obştii monahale, biserica a fost împodobită cu pictură nouă şi s-a înzestrat cu cele de trebuinţă. A fost sfinţită în anul 1955 de către Prea Fericitul Părinte Patriarh Iustinian.
Redeschisă oficial în anul 1990, sub oblăduirea, binecuvântarea şi ajutorul Înaltpreasfinţitului Calinic - Arhiepiscop al Argeşului şi Muscelului, s-a reluat activitatea prin refacerea obştii şi începerea lucrărilor de renovare a ansamblului.
