news        mail   location

 
 

Cred nestrămutat că, după atâta vreme cât am viețuit în frumusețea acestei lumi văzute, am ajuns să înțeleg că marele dar din lume dat omului este acela de a vedea pe Dumnezeu, Ziditorul Universului și a ne vedea pe noi înșine în toate tainițele gândirii, a inimii și a simțirii.

 

Avem, așadar, două daruri:  darul legăturii strânse între Cel care ne-a dat bucuria de a fi în această viață și darul de a ne vedea în lumina faptelor noastre de zi cu zi.

Acum nu vom spune niciun cuvânt despre faptele noastre bune. Ele sunt binecuvântarea lui Dumnezeu la care ne face și pe noi părtași, vorba lui Nicolae Steinhardt, Dumnezeu fiind un Mare Boier!

Ceea ce trebuie să lămurim este cum lucrează darul lui Dumnezeu, ca să vedem greșelile noastre.

În Sfânta Scriptură citim că: “Greșelile noastre au ajuns până la ceruri” (Ezra 9, 6), iar David profetul se întreabă, cuprins de Duhul Sfânt: “Cine își cunoaște și recunoaște greșelile  făcute din ne (știință)? De cele ascunse ale mele curățește-mă. Și de cele străine ferește pe robul tău; de nu mă vor stăpâni, atunci fără prihană voi fi și mă voi curăți de păcat mare” (Psalm 18, 13-14).

Pentru a nu ne mai făli (mândri!) că n-am prea fi păcătoși, citim la Sfântul Apostol Iacob: “Toți greșim în multe feluri. Dacă nu greșește cineva în vorbire este un om desăvârșit” (Iacob 3, 2). Dar și în scris!!!

Citind din înțelepciunea lumii aflăm că: “A nu fi cuprins de rușine atunci când ai greșit este cea mai mare depravare”, zice Aristotel.

Greșim mereu, dar a nu ne corija, totuși, înseamnă a rămâne cu patima urâtă pe suflet. Am zis mereu că omul, săracul, greșește, de orice neam și stare ar fi. Dar a stărui în greșeală este o stare de nebuneală: “Orice om poate greși, dar numai nebunul stăruie în greșeală” (Cicero).

Atunci când încep să mijească zorii părerii de rău, înseamnă că am început să ne cunoaștem starea de păcătoșenie: “Cunoașterea greșelilor este începutul salvării” (Epicur), iar: “Prin recunoașterea greșelii, spiritele bărbătești se înalță și se întăresc” (Goethe).

M-am gândit adesea – chiar foarte des – cât de păcătos sunt! N-am ieșit prea bine la “Darea de seamă” în fața lui Dumnezeu, vorba mătușii Eufrosina, care răcnește mereu la mine, ca să-mi fac urgent examen de conștiință, că Iisus bate la ușă!

Sunt grijuliu să nu fiu un moșneag arțăgos, aspru și neiertător cu cei care mai greșesc, săracii... “Nu e permis să îmbătrânești fără să fii mai indulgent; pentru că cine îmi suportă greșelile devine stăpânul meu, chiar dacă îmi este servitor”, cum zice înțeleptul Goethe.

Sigur că ai dreptul să ierți numai ce s-a făcut în paguba ta, stăpânindu-ți propriile greșeli, să suferi de pe urma lor, dar să nu te lași covârșit și să-ți continui drumul de zi cu zi, în văzduhul iubirii lui Dumnezeu.

Să nu ne purtăm dușmănește cu nimeni! Dar absolut cu nimeni! Să nu facem greșeala de a ridica până la noi, prin propria mânie sau ambiție pe cei dușmănoși, care se poartă cu nevrednicie și-ți pândesc călcâiul, neuitând niciodată  că trebuie să iubim adevărul, dar să iertăm pe cei care ne greșesc.

Remedii: “Iertarea...răzbunarea omului nobil, ca și uitarea” (Fr. Schiller); “Iartă pe alții mereu, dar niciodată pe tine însuți” (P. Syrus), așa cum încerc să fac și eu; iartă celui care îți cere iertare, dar iartă și pe cel care nu-ți cere iertare, că altfel, rugăciunea nu urcă la Dumnezeu!

Căința, fraților! “Căința este drumul prin care te poți găsi pe tine însuți, când erai bun” (Iorga); iar când iubim cu adevărat, doar atunci iertăm, cum ne-a iertat mama și Dumnezeu ne iartă totdeauna!

Recunoașterea greșelilor, fraților! Spovedania! Leacul Suprem! Întâlnirea cu Dumnezeu prin Sfânta Comuniune, stând la Masa Sa Împărătească!

Iubirea, frații mei! Doar: “Dragostea acoperă toate greșelile” (Proverbe 10, 12); și “chiar dacă un om (oricare dintre noi) ar cădea vreodată în vreo greșeală, voi să-l ridicați” (Galateni 6, 1).

Iar cine nu vrea să ierte cu niciun preț, să spună cu gura până la urechi, strigând către Dumnezeu: “Doamne, nu-mi ierta greșelile mele pentru că nici eu nu iert pe cei care mi-au greșit!”

Nu este cazul să ne mai ostenim strigând!

În clipa în care am gândit că nu iertăm, atunci am căzut ca și Lucifer, în adâncul infernului!

Iar Dumnezeu nu vrea moartea păcătosului, ci să se întoarcă și să fie viu, în veci de veci!

Să ne întoarcem de pe drumurile rătăcitoare, îndreptându-ne pe Calea Adevărului, care duce la Viață!

Calinic Argeșeanul

În seara zilei de 26 aprilie, curtea bisericii parohiei Micești din Protoieria Mioveni, a devenit neîncăpătoare pentru credincioșii care au venit să asiste la Concertul de Florii: „Crucea, calea spre înviere”.
Ieri seară, cu binecuvântarea și în prezența Părintelui Arhiepiscop Calinic, s-a desfășurat în municipiul Câmpulung Muscel, a treia ediție a Festivalului Național de Muzică Religioasă și Pricesne „Doamne, Iisuse Hristoase”. Evenimentul a fost organizat de Primăria Municipiului Câmpulung Muscel și Casa de Cultură „Tudor Mușatescu”, în parteneriat cu Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului și s-a desfășurat în sala de festivități a complexului Ceramus.
În baza parteneriatului existent între Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului și Inspectoratul pentru Situații de Urgență al județului Argeș ,, Cpt. Puică Nicolae”, în municipiul Curtea de Argeș s-a desfășurat o acțiune comună de instruire legislativă a personalului clerical și neclerical din protopopiatul Curtea de Argeș. Evenimentul s-a desfășurat în paraclisul Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica din cadrul Centrului Eparhial.
Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului, Sectorul Învățământ și Activități cu Tineretul -Biroul de Cateheză a organizat la Centrul Eparhial în Paraclisul Arhiepiscopal ”Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica” din municipiul Curtea de Argeș derularea Concursului Național Catehetic „HRISTOS -CUVÂNTUL CARE VINDECĂ”, ediţia a XVI-a, la nivel de eparhie.
Ouăle încondeiate reprezintă o mărturie a datinilor, credințelor și obiceiurilor pascale, fiind o practică străveche în tradiția românească. Dincolo de frumusețea lor stau poveștile și tehnicile de încondeiere spuse de femeile care lucrează tot anul la ouă pentru a bucura creștinii, în perioada Paștilor.
După învierea lui Lazăr din mormânt, vestea s-a răspândit ca fulgerul, după cum era şi normal. Nu se mai auzise până atunci ca cineva să învieze din mormânt un om mort de patru zile! Faima lui Iisus creştea! Cei grupaţi în partide separate: fariseii, saducheii, irodianii, acum mai mulţi ca oricând, au hotărât ca Iisus să moară: „Deci, din ziua aceea s-au hotărât ca să-L ucidă!” (Ioan 11, 53).
Cu răbdare, încă un popas cu Blaise Pascal: „Sufletul nostru este aruncat în corp, unde găsește număr, timp, dimensiuni. El raționează asupra lor, numește această natură necesitate și nu poate să creadă altfel...
Blaise Pascal, savantul pios din secolul al XVII-lea, continuă întru gândirea sa: „Liniștea eternă a acestor spații nemărginite mă sperie. Să nu căutăm deci o siguranță și o certitudine. Rațiunea noastră este întotdeauna înșelată de inconstanța aparențelor.
Cât de bine și folositor este să mai cunoaștem și alte gânduri ale filosofului Blaise Pascal: „Cunoașterea lui Dumnezeu, fără aceea a mizeriei tale, face mândria. Cunoașterea mizeriei, fără cunoașterea lui Dumnezeu, face disperarea. Cunoașterea lui Iisus Hristos face o medie, fiindcă găsim în el și pe Dumnezeu și mizeria noastră.
Filosoful și omul de știință Blaise Pascal a spus și în scris: „Iată unde ne duc cunoștințele noastre despre natură. Dacă nu sunt adevărate, atunci nu există adevăr pentru om și dacă sunt adevărate, omul găsește în ele un obiect de umilire; este silit să se înjosească într-un fel sau altul.

Informații de contact

phone Tel. / Fax: 0348401956;
arhiepiscopiaargesului @gmail.com

Prezentare

Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului este o eparhie din cadrul Mitropoliei Munteniei și Dobrogei a Bisericii Ortodoxe Române. Are sediul la  Curtea de Argeș și este condusă de Părintele Arhiepiscop Calinic Argeșeanul.

Social media

Sfanta Mucenita Filoteea, sinaxar