Cu răbdare, să mai stăruim în preajma înțelepciunii filosofului Augustin, și cu grijă să acultăm cuvântul despre fericire! Pentru că, fericirea, potrivit studiilor și descoperirilor sale: „Aceasta trebuie să fie, spusei eu, un bun permanent, ceva ce nu depinde de soartă și nu este supus nici unei schimbări.
Căci pe acela care este schimbător, nu-l putem avea, de atâtea ori și atâta timp cât vrem. Toți aprobară! Trigestius însă spune: Sunt mulți favorizați ai soartei care posedă, totuși, din belșug, tocmai aceste lucruri fragile și supuse schimbării, dar care fac viața plăcută; acestora nu le lipsește nimic din ceea ce ei își doresc. Atunci i-am întrebat: Ți se pare că există cineva care se teme că este fericit? Nu! Dar dacă cineva poate să piardă ceea ce iubește poate el atunci să fie fără teamă? Nu! Aceste bunuri ale norocului pot fi însă pierdute. Deci cel care le iubește și le are, nu poate în niciun fel fi fericit! Nu se obiectă nimic la aceasta. Interveni, însă, mama. Chiar dacă el este sigur că nu le va pierde pe toate, nu va avea însă niciodată îndeajuns din aceste lucruri. Prin urmare el este nenorocit și prin faptul că nu este îndestulat niciodată. Am răspuns eu: Dar cum? Când cineva posedă aceste lucruri în cel mai mare belșug și dacă el impune o limită dorintelor sale, când el se rezervă unor plăceri potolite și vesele ale acestor lucruri, care îl mulțumesc, nu ți se pare că acesta e fericit?
Atunci răspunse ea (Monica), el nu este fericit prin lucrurile acelea, doar prin cumpărarea sufletului său. Excelent, spusei eu, acesta era răspunsul drept la întrebarea mea. Și nici nu era de așteptat un altul de la tine; dar atunci nu ne îndoim în niciun fel, că cineva care vrea să fie fericit, trebuie să dobândească un bun permanent și care nu-i poate fi luat prin nicio lovitură a soartei. Asupra acestuia, spuse Trigesius, suntem de acord, de mult. Nu vi se pare, am continuat eu, că Domnul Dumnezeu este veșnic și în permanență?
Este de la sine înțeles, spuse Licesius, în așa fel, încât nu mai era nevoie de întrebare. Cine posedă pe Domnul Dumnezeu, spusei eu, atunci acela este fericit!”
La astfel de dialoguri, la care participau cei care doreau să învețe tainele vieții, participa și mama (Monica) filosofului Aurelius Augustinus, care-l avea permanent în rugăciunile sale stăruitoare pentru ca fiul ei să meargă pe cărările luminate de puterea Duhului Sfânt! Și tocmai, Domnul Dumnezeu a răspuns la rugăciunile mamei iubitoare pentru fiul ei!
Calinic Argeșeanul
