news        mail   location

 
 

Cei care au postit s-au rugat şi au făcut de pază ca să nu mă înhaţe miliţia, aveau să audă acum cea mai mare veste de dezamăgire din viaţa lor: Preotul Argatu Constantin şi-a făcut cerere de plecare din satul lor în care se înfiripase biserica cea nouă. Au ştiut „oficialii” cum să-mi întindă capcana.

 

Îmi era ruşine să mai scot capul în lume. Sătenii erau revoltaţi pe cei care m-au silit să-i părăsesc. Cu greu am oprit pe mulţi creştini care voiau să se răfuiască pe faţă cu Episcopul Teofil Herineanu.

- Nu puteţi avea pe Preotul Argatu Constantin şi biserica nou zidită. Biserica trebuie să rămână. Noi, preoţii venim şi plecăm. Atâta a fost. Bucuraţi-vă că aveţi biserică nouă. Dorul de multă vreme vi s-a împlinit.

Slavă lui Dumnezeu!

- Eşti un laş. Eşti un fricos, aud strigăte de mai departe. Facem grevă chiar dacă vă bagă la puşcărie la Gherla. Facem noi toţi greva foamei şi vă scăpăm de acolo. Deja lucrurile mergeau prea departe. M-am obişnuit cu ideea că nu mai pot rămâne pe „baricade” la Tioltiur. A trecut faza cea mai importantă. Mă săturasem de ameninţări şi spaime.

Întârziind totuşi să plec, am fost chemat la Comisariatul din Gherla. Fără să bănuiesc nimic din cele ce aveau să mi se întâmple, am luat buletinul şi   m-am prezentat la ora şi ziua de pe documentul de chemare.

Comandantul Comisariatului, un om robust şi vesel la faţă, mă primeşte în biroul său milităresc. Mă pofteşte să stau şi începe:

- Ştim situaţia prin care treci. Ai făcut o cerere de transfer pe care trebuie să o onorezi. Vei pleca în Maramureş. Nu te mai poţi opune. Este păcat. Eşti tânăr şi nu trebuie să suferi personal şi nici părinţilor să le faci jale. Dacă nu te linişteşti, te înrolăm în armată şi nu vei mai face nicio tulburare. Să nu respingi sfatul meu pe care ţi-l dau ca şi tatăl dumitale. Gândeşte-te bine. Eşti băiat inteligent.

Nu mă aşteptam la o aşa întorsătură. Aici găseam un om de duh şi meşter la cuvânt. Mi-a vorbit părinteşte. Nu puteam să-l refuz, chiar dacă mi-a spus să-l instalez pe urmaşul meu la Parohia Tioltiur de unde plecasem.

L-am luat pe Preotul Nifon şi am mers împreună în satul Tioltiur. Pe drum i-am spus despre toate cele ce avea de făcut acolo, pentru a continua lucrările ce se vor mai impune.

Încet şi costeliv, Popa Nifon dădea din cap a înţelegere. Se părea a fi un om bun, dar prea boieros şi molatec pentru o parohie cu noroi şi treabă multă.

Ajunşi în sat, sătenii s-au adunat la biserica nouă. Le-am spus scopul venirii, arătând pe preotul lor nou, de acum înainte.

- Nu primim niciun popă nou. Trecem cu toţii la pocăiţi.

- Suntem deja pocăiţi, îi încurajez eu. Este bine să primiţi pe părintele care va fi mai bun şi mai vrednic ca mine. Plec şi nu mai pot reveni. Am cerut eu lucrul acesta. Dacă mă iubiţi, primiţi pe noul preot. Dacă nu, voi fi arestat imediat.      

- Îl primim, strigară toţi. Pleacă, laşule, din parohia noastră. Eşti un răgăţean fricos.

M-am bucurat de ocară. Am luat-o la picior imediat, lăsându-le pe noul preot în grija lor.

Nu m-am mai uitat înapoi. Eram bucuros că l-au primit.

Nici nu mă gândeam ce se va întâmpla în lunile următoare.

Calinic Arhiepiscopul, Toată vremea-și are vreme, volumul I, Editura Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului, 2013.

În prima zi a praznicului Învierii Domnului, la orele amiezii, după tradiția liturgică ortodoxă a fost săvârșită Vecernia specială pentru a doua zi de Paști, numită în popor „a doua Înviere”, în cadrul căreia a fost rostit pasajul evanghelic de la Ioan 20, 19-25 în mai multe limbi.
De Sfintele Sărbători ale Învierii Domnului nostru Iisus Hristos și chiar în orice clipă a vieții noastre, primul gând care trebuie să ne izvorască din minte și din inimă este acela de a aduce din tot sufletul, laudă și mulțumire Sfintei Treimi: Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, pentru că au binevoit a ne gândi și întrupa, aducându-ne în frumusețea acestei lumi văzute!
În seara zilei de 3 mai, în Vinerea Mare, monahii de la Mănăstirea Negru Vodă, precum și pelerinii aflați la rugăciune, au participat la Denia Prohodului Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, oficiată de Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Calinic, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi.
Rugăciunea poate, mai mult decât orice altceva, să ne păstreze neîncetat strălucirea acestei haine duhovniceşti care este sufletul. Şi, împreună cu ea, şi milostenia prisositoare – capul bunătăţilor noastre şi mântuirea sufletelor noastre. Căci această înjugare a rugăciunii şi milosteniei ne poate aduce de Sus mii de bunătăţi, ne poate stinge focul păcatelor şi ne poate da multă îndrăzneală.
Rugăciunea poate, mai mult decât orice altceva, să ne păstreze neîncetat strălucirea acestei haine duhovniceşti care este sufletul. Şi, împreună cu ea, şi milostenia prisositoare – capul bunătăţilor noastre şi mântuirea sufletelor noastre. Căci această înjugare a rugăciunii şi milosteniei ne poate aduce de Sus mii de bunătăţi, ne poate stinge focul păcatelor şi ne poate da multă îndrăzneală.
Dreptslăvitori creștini și creștine, Imnul plin de bucurie duhovnicească: „Hristos a înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând și celor din mormânturi viață dăruindu-le”[1] este cântarea pe care cu inimile pline de nestrămutată bucurie și sfântă emoție o cântăm, începând din noaptea Învierii Domnului Iisus Hristos, noi, creștinii iubitori de Dumnezeu, de adevăruri și tradiții nemuritoare, și până la Praznicul Înălțării Domnului Hristos la ceruri.
În istoria omenirii au fost zile care au rămas în memoria neamurilor. Dar dintre toate, pe lângă acelea a Buneivestiri, prăznuită în 25 martie, a Naşterii la 25 decembrie şi Învierea lui Iisus, zile de mare bucurie, Vinerea Mare este cea mai tragică zi din câte a zidit Dumnezeu pe pământ.
Din zi în zi, evenimentele luau noi întorsături. De la Intrarea în Ierusalim şi până în ziua de joi, Iisus Hristos a învăţat în templu şi în casa retrasă din Betania mai ales. Acum, ucenicii au auzit din gura lui Iisus cele mai puternice cuvinte despre Împărăţia lui Dumnezeu, despre moartea Sa, despre Învierea din mormânt, despre întâlnirea în Galilea, despre plecarea la Tatăl Său Ceresc unde va pregăti loc pentru fiecare!
După cum ni se arată în Triod, cartea de căpătâi pentru slujbele care se desfășoară în Postul Mare, astăzi, în sfânta și marea Miercuri, din Săptămâna Pătimirilor Domnului nostru Iisus Hristos, dumnezeieștii Părinți au hotărât să se facă pomenire de femeia cea păcătoasă, care cu iubire mare a uns cu mir pe Domnul, cu puțin înainte de mântuitoarea pătimire.
După cum se ştie din veacul veacurilor, atunci când doreşti să distrugi autoritatea unei instituţii sau a unui om, îi pui la îndoială lucrarea pe care o face. Mai mult, îi găseşti argumente de a duce la desfiinţarea temeiurilor sacre sau legal – administrative. Aceasta se face deseori din invidie şi răutate. Şi se face cu multă osârdie mai ales atunci când, cel care o face, are un scop anume sau doreşte să mute atenţia pe alte planuri, pentru a nu se vădi pe sine. Vorba din bătrâni: Să mutăm la alţii musca de pe căciula noastră!

Informații de contact

phone Tel. / Fax: 0348401956;
arhiepiscopiaargesului @gmail.com

Prezentare

Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului este o eparhie din cadrul Mitropoliei Munteniei și Dobrogei a Bisericii Ortodoxe Române. Are sediul la  Curtea de Argeș și este condusă de Părintele Arhiepiscop Calinic Argeșeanul.

Social media

Sfanta Mucenita Filoteea, sinaxar