Canonul cel Mare este o minune a imnografiei bisericeşti, un text de o forţă şi frumuseţe ieşite din comun. Cuvintele sunt uimitoare: avem în canon şi antropologie creştină şi ascetică: trupul trebuie să participe la pocăinţă, ca parte integrantă a fiinţei omului. Canonul este o convorbire a celui care se pocăieşte cu propriul lui suflet.
În această după-amiază, în biserica Mănăstirii Glavacioc, Înaltpreasfințitul Părinte Calinic Argeșeanul, dimpreună cu un sobor de preoți, a săvârșit a doua parte din Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul, care se citește în prima săptămână din Postul Mare.
În cuvântul de învățătură, Chiriarhul Eparhiei a vorbit despre faptul că întregul Canon este un apel la suflet ca să se trezească la realitatea duhovnicească și să trăiască în curăție, pentru că Domnul a venit să-i cheme pe cei păcătoși, nu pe cei drepți la pocăință. În încheiere a subliniat că atunci când rostim, plini de evlavie: Doamne și Stăpânul vieții mele, ne adresăm lui Dumnezeu, recunoscându-L drept Creatorul nostru, Părintele nostru ceresc întru gândirea Sa am fost, precum și în voința și iubirea Sa de a ne întrupa aici pe Pământ.
