În ziua de 21 septembrie 2023, la Seminarul Telogic Ortodox ,,Veniamin Costachi” de la mănăstirea Neamț, a fost organizată o întâlnire de suflet a Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Argeșului și Muscelului, cu profesorii și elevii din cadrul acestei prestigioase instituții de învățământ teologic. 

• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 

Cu această ocazie au fost prezentate două cărți care au legătură cu viața și activitatea Ierarhului Argeșean:  volumul I autobiografic ,, Toată vremea-și are vreme” care îl are drept autor pe Arhiepiscopul Calinic, precum și cartea ,, Frate Calinic…” - corespondența lui Ioan Alexandru către Calinic Argeșeanul, ediție îngrijită de scriitorul nemțean Adrian Alui Gheorghe.

În cadrul acestui eveniment, Chiriarhul a prezentat pe scurt perioada de cinci ani petrecută la Seminarul Teologic de la mănăstirea Neamț, detalii pe care cititorul le poate descoperi și în primul volum autobiografic ,, Toată vremea-și are vreme”.

Legat de a doua carte, Părintele Arhriepiscop Calinic, a dorit să evidențieze că toate scrisorile primite de la poetul Ioan Alexandru, dincolo de textul vizibil, transmit cu adevărat o bucurie a rostirii și a comunicării. Din bogata corespondență dintre poetul Ioan Alexandru și monahul, apoi ierarhul Calinic Argeșeanul, s‑a păstrat, din păcate, doar o parte dintre scrisori.

Și tot din păcate, nici scrisorile trimise de către monahul, apoi ierarhul Calinic Argeșeanul către poetul Ioan Alexandru nu au fost încă descoperite. O singură scrisoare trimisă de „fratele Calinic” se regăsește în Arhivele Securității, interceptată în „procesul de urmărire” al celor doi. Scrisoarea se regăsește „autograf” în anexa cărții.

Dosarul de urmărit al lui Ioan Alexandru („obiectivul Aldea”), recuperat parțial de la CNSAS, reconfirmă prietenia exemplară dintre un poet cu o pregnantă dimensiune religioasă și un preot monah cu dimensiune culturală, într‑o epocă destul de vitregă atât pentru literatură, cât și pentru Biserică. Prietenii și‑au influențat unul altuia destinul, și‑au potențat unul altuia vocația, susținându‑se în momente de cumpănă.