Te salutăm, Marc Aureliu! Din lucrarea ta „Către mine însumi”, se mai așează câteva materiale, pentru cei care iubesc să citească!
„Dacă tu consideri drept un bine sau un rău vreunul din lucrurile ce depind de voința ta, ești silit în mod necesar – când un asemenea rău te atinge, sau când binele îți scapă – să te rogi la Domnul Dumnezeu și să te ferești de oamenii care sunt de vină de suferința ta, sau care după bănuiala ta vor fi de vină, în viitor, că binele îți scapă și că acel rău te atinge; și așa săvârșim multe nedreptăți, fiindcă lucrurile acestea nu ne sunt indiferente. Dacă din contră socotim drept bine sau rău numai lucrurile ce depind de noi, nu ne mai rămâne niciun motiv, să învinovățim divinitatea ori să nutrim sentimente de vrăjmășie contra vreunui om” (VI, 41).
„Încearcă mai întâi să convingi pe alții! Oricum, îndeplinește-ți datoriile dreptății și ale rațiunii, chiar împotriva voinței lor. Dacă însă cineva ți se opune cu violență, atunci retrage-te spre mulțumirea de tine și la liniștea sufletului tău și slujește-te de opozițiunea aceea spre desfășurarea altei virtuți. Gândește-te că tu năzuiai numai în mod condițional la ceva și că nu tindeai la ceva imposibil. Către ce anume? Tocmai către o asemenea determinare a voinței. Pe aceasta o realizezi chiar dacă țelul spre care înaintezi, rămâne neîmplinit” (VI, 50).
„Nu te îngriji de viitor! Oricum, odată, tot o să-l atingi, când va fi să fie, înarmat cu aceeași inteligență, care te slujește în prezent” (VII, 8).
Iată că este vorba, în sine, de aceeași inteligență, dintotdeauna una, inteligență naturală, numai că acum, după 2.000 de ani, specialiștii se opintesc să „nască” o inteligență artificială, care așa va rămâne! Neputincioasă, în sinea sa!
Omenirea este chemată la vigilență, nu la somnolență!
Calinic Argeșeanul
