Sunt bucuros să continui cu scrierea tabletelor medicale, ghidându-mă după cercetările savantului Alexandru Ciurea, arătate pe înțelesul tuturor, cuprinse în cartea sa.

Așadar: „Al optulea mister al Creierului, care este studiat și în privința căruia se caută un răspuns cât mai competent din partea cercetătorilor, este visul. Visele nu le putem să le explicăm în totalitate, ele reprezintă o descifrare, o reinterpretare a realității prin care am trecut. Visul ne prezintă exact preocupările de peste zi, pe care le-am efectuat și vrem în continuare să le rezolvăm, problemele care de multe ori ne afectează: psihic, logistic, financiar, apăsările din familie sau din afara ei care se acumulează peste zi sau în ultimele săptămâni. De multe ori, aceste vise au și o componentă spirituală, mistică. Sunt oameni care au văzut în vis un anumit sfânt, preot, anumite minuni sau anumite elemente spirituale cu totul deosebite. Nu pot fi contestate. Ajungem la persoane care-și visează părinții în apropierea zilelor în care au loc ritualurile religioase, de parastas, de exemplu, și atunci îi vizualizează chiar și în vis. Explicația științifică există: te concentrezi asupra faptului că au trecut 7 ani și bunicului sau tatei trebuie să-i faci un parastas. Gândindu-ne constant la acest lucru, îți apare în somn și vizualizezi ultima  imagine a bunicului sau a tatei legată de acest lucru. Ce se petrece exact în creierul nostru e foarte greu de explicat; putem spune că imaginile stocate în acea cutiuță pe care o avem, a memoriei, și care poartă denumirea de hipocamp, peste noapte, când e totul în liniște și ne gândim la aceasstă problemă, sunt scoase din cutiuță dintr-odată și revedem pe bunicul sau pe bunica ori pe tata, în anumite situații, anumite conjuncturi. Visăm acea persoană, ne aducem aminte ce a spus, cum s-a mișcat, cum s-a comportat în anumite situații. Acestea sunt visele.”

Un anumit soț, în viața lui conjugală n-o fost fidel soției sale, dar soția n-a călcat pe alături. După ce a murit, se arăta soțului în vis, în chip luminos, și-l amenința cu degetul, fără să scoată un cuvânt, și asta mereu. Cere un sfat. I se spune să facă rugăciuni, ca să-l ierte, mai ales că după moarte își dublase aventurile. S-a pus pe spovedanie, pocăință, rugăciuni și abstinență. Când îl lua valul ispitelor, apărea soția cu un deget mare, amenințând. Să luăm aminte!

Calinic Argeșeanul