---

Dreptslăvitori Creștini și Creștine,

Credința cea dreaptă și nemuritoare în Iisus Hristos, Mântuitorul lumii, credința cea vie, moștenită din moși-strămoși prin viu grai, credință mântuitoare, pe care o mărturisim cu toții, ne-a îndreptat pașii și anul acesta spre Biserica lui Hristos, având în inimă și în suflet, emoția sfântă, păstrată cu sfințenie din vremea cea scumpă a prunciei noastre, binecuvântată de Domnul Dumnezeu!

 

Câtă bucurie cuprinde sufletul și trupul obosit atunci când ne îndreptăm pașii noștri în Natură și peste tot, văzând ca într-o oglindă, în chip deslușit prezența Atotputernicului Dumnezeu, Care pe toate le împlinește cu atotînțelepciunea Lui: ,,Cele nevăzute ale Lui se văd de la facerea lumii, înțelegându-se din făpturi, adică veșnica Lui putere și dumnezeire.”[1]

Noi venim în frumusețea acestei lumi văzute din gândirea Sfintei Treimi: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, având menirea de a întâmpina, cu gândirea noastră, odrăslită din gândirea Treimică, și de a ne pregăti să cunoaștem: ,,Taina cea din veac ascunsă și de îngeri neștiută”. Care ar fi cea dintâi cunoaștere, adică știință potrivită pentru întreaga omenire, călătoare în Universul nesfârșit?

Dacă cineva ne-ar întreba: Ce este viața veșnică la care suntem chemați toți pruncii Pământului, am putea răspunde repede și la obiect? Răspunsul îl avem din vremuri binecuvântate: ,,Aceasta este viața veșnică, să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis.”[2]

Așadar, moștenirea vieții veșnice (ce perspectivă uluitoare!), darul și nădejdea supremă a voinței noastre, impune în chip imperativ: cunoașterea lui Dumnezeu și a lui Iisus Hristos, pe care L-a trimis aici, la noi, pe pământ, pentru a ne împărtăși din Lumina Învierii și a Vieții Sale!

Iată cum mărturisește întru adevăr Sfântul Evanghelist Ioan, ucenicul apostolic apropiat al Domnului nostru Iisus Hristos: ,,Ce era de la început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noştri, ce am privit şi mâinile noastre au pipăit despre Cuvântul vieţii, Şi Viaţa s-a arătat (adică Iisus) şi am văzut-o şi mărturisim şi vă vestim Viaţa de veci, care era la Tatăl şi s-a arătat nouă. Ce am văzut şi am auzit, vă vestim şi vouă, ca şi voi să aveţi împărtăşire cu noi. Iar împărtăşirea noastră este cu Tatăl şi cu Fiul Său, Iisus Hristos. Şi acestea noi vi le scriem, ca bucuria noastră să fie deplină. Şi aceasta este vestirea pe care am auzit-o de la El şi v-o vestim: că Dumnezeu este lumină şi niciun întuneric nu este întru El. Dacă zicem că avem împărtăşire cu El şi umblăm în întuneric, minţim şi nu săvârşim adevărul. Iar dacă umblăm întru lumină, precum El este în lumină, atunci avem împărtăşire unul cu altul şi sângele lui Iisus, Fiul Lui, ne curăţeşte pe noi de orice păcat.[3]

Ca să aibă puterea de a ,,deosebi duhurile”[4], pentru a nu cădea în capcana celor care încâlceau adevărul, apostolii se rugau Domnului Dumnezeu împreună cu cei care erau deja în rândul celor care credeau, ca știința despre Dumnezeu să fie cea adevărată. Când erau în rugăciune: ,,Și pe când se rugau astfel, s-a cutremurat locul în care erau adunaţi, şi s-au umplut toţi de Duhul Sfânt şi grăiau cu îndrăzneală cuvântul lui Dumnezeu… Şi cu mare putere apostolii mărturiseau despre învierea Domnului Iisus Hristos şi mare har era peste ei toţi.[5] Înțelegem, așadar, că Apostolii (ucenicii din Școala lui Iisus) erau plini de Duhul Sfânt atunci când au fost opriți să nu propovăduiască, au răspuns: ,,Judecați  dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm de voi mai mult decât de Dumnezeu.”[6], adăugând hotărât: ,, Căci noi nu putem să nu vorbim cele ce am văzut şi am auzit.”[7] Practic, se făceau mărturisiri de credință în Iisus Hristos, prin experiența științifică a vederii celor existente și mărturisite cu râvnă sfântă. Atunci când cercetarea omului de știință, - iar om de știință poate fi oricine dintre noi, atâta vreme cât avem gândirea instruită și dornică de progres științific - este în domeniul Credinței, vom auzi glasul lui Iisus: ,,Rămâneți întru Mine și Eu întru voi.[8] Această chemare este un imperativ: Rămâneți întru Mine! Nu încape niciun fel de îndoială, nicio drămuire! Rămâneți întru Mine integral, cu toată ființa! ,, Dacă cineva nu rămâne întru Mine, se aruncă afară ca mlădițele de viță și se usucă; și le aruncă în foc și ard. Dacă rămâneți întru Mine și Cuvintele Mele rămân întru voi, cereți și ce voiți se va da vouă.[9]  Marea noastră șansă: Rămânerea în comuniune de Iubire cu Domnul Dumnezeu! Ce poate fi mai fericit pentru om? A rămâne pentru totdeauna în Iubirea lui Dumnezeu, înseamnă a îndeplini porunca Iubirii, și a rămâne în iubirea lui Iisus: ,,Precum M-a iubit pe Mine Tatăl, așa V-am iubit și eu pe voi!”[10] Iubiți frați și surori în Domnul Iisus Hristos, Noi, fiii omenirii, suntem în purtarea de grijă a Domnului Dumnezeu, dacă împlinim poruncile date de Atotputernicul Dumnezeu.

Știința împlinirii, nu doar a cunoașterii poruncilor, a tuturor poruncilor date de Dumnezeu aleșilor Săi, cum a fost spre exemplu Moise Profetul, s-a desăvârșit prin Iisus Hristos Domnul.

Dacă suntem sinceri în fața lui Dumnezeu, putem spune în chip hotărât, că nimeni de pe Pământ, nu poate rămâne fără de păcat. Însuși Solomon Regele, în celebrele sale Pilde, zice: ,,Cine poate spune: Curățit-am inima mea, sunt curat de păcat?”[11] Solomon merge și mai adânc întru înțelepciunea sa: „Căci nu este om drept pe pământ, care să facă binele și să nu păcătuiască"[12]. Iar Sfântul Ioan Evanghelistul, șoptind inimii noastre, zice: ,,Dacă zicem că păcat nu avem, ne amăgim pe noi înșine și adevărul nu este în noi. Dacă mărturisim păcatele noastre, El este credincios și drept, ca să ne ierte păcatele și să ne curățească pe noi de toată nedreptatea.”[13]

A împlini poruncile lui Dumnezeu, înseamnă a lupta ca un ostaș iscusit și plin de îndemânare împotriva faptelor trupului, care sunt cunoscute și ele sunt: ,,adulterul, desfrânarea, necurățirea, destrăbălarea, închinarea la idoli, fermecătoria, vrajbele, certurile, zavistiile, mâniile, gâlceava, dezbinările, eresurile, pizmuirile, uciderile, bețiile,  chefurile și cele asemenea acestora, pe care vi le spun dinainte, că aceia care fac unele ca acestea nu vor moșteni împăratia lui Dumnezeu"[14].

Sfântul Apostol Pavel scrie acestea, creștinilor din Galata și le aduce aminte de importanța păzirii poruncilor date de Domnul Dumnezeu, știindu-se că poruncile lui Dumnezeu, înseamnă a lupta din răsputeri pentru câștigarea roadelor Duhului Sfânt: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, facerea de bine, credința, blândețea, înfrânarea, curățirea inimii și a trupului"[15].

În această luptă de îndreptare, dacă vom fi: ,,Grăitori de rău, urâtori de Dumnezeu, ocărâtori, semeți, trufași, lăudători, născocitori de rele, nesupuși părinților, neînţelepţi, călcători de cuvânt, fără dragoste, fără milă;”[16]  înseamnă că încălcăm poruncile lui Dumnezeu!

A împlini poruncile lui Dumnezeu înseamnă a vedea în fiecare om o sfântă făptură a Sa, auzind cuvântul Domnului care zice: ,,Nu ştiţi, oare, că voi sunteţi templu al lui Dumnezeu şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi?”[17]

A împlini poruncile lui Dumnezeu înseamnă a avea față de om, făptură unică, atitudinea cea mai aleasă și mai grijulie pentru a nu i se întâmpla nimic rău, sub nicio formă: ,,Dacă va strica cineva templul lui Dumnezeu, îl va strica Dumnezeu pe el, pentru că sfânt este templul lui Dumnezeu, care sunteţi voi.”[18]

Cu stăruință și chemare Dumnezeiască, Iisus Hristos ne pune la inimă porunca Lui cea mai mare: ,,Aceasta este porunca Mea: Să vă iubiți unul pe altul, precum v-am iubit Eu.”[19]

De aici înțelegem că porunca Domnului Dumnezeu este aceea de a ne ierta și de a ne iubi unul pe altul și de a fi uniți în credința cea adevărată. Oricare ar fi greutățile, trebuie să ne sprijinim între noi, și pe vecinii de lângă noi, pentru a putea birui primejdiile care ne pândesc peste tot! Cum să nu ne minunăm de îndemnurile lui Iisus Domnul: ,,Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui să și-l pună pentru prietenii săi!”[20]

Este uimitor să auzi cum exclamă Iisus Hristos Domnul: ,,Voi sunteți prietenii Mei, dacă faceți ceea ce Vă poruncesc![21]

Ne vom întreba uneori: Cum și-a arătat Dumnezeu dragostea pentru noi oamenii? Răspunsul îl găsim în Sfânta Scriptură:

,,Întru aceasta s-a arătat dragostea lui Dumnezeu către noi, că pe Fiul Său, cel Unul născut, L-a trimis Dumnezeu în lume ca prin El viață să avem. În aceasta este dragostea, nu fiindcă noi am iubit pe Dumnezeu, ci fiindcă El ne-a iubit pe noi și a trimis pe Fiul Său jertfă de ispășire pentru păcatele noastre. Iubiților, dacă Dumnezeu astfel ne-a iubit pe noi, şi noi datori suntem să ne iubim unul pe altul. Pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut vreodată, dar de ne iubim unul pe altul, Dumnezeu rămâne întru noi şi dragostea Lui în noi este desăvârşită. Din aceasta cunoaştem că rămânem în El şi El întru noi, fiindcă ne-a dat din Duhul Său. Şi noi am văzut şi mărturisim că Tatăl a trimis pe Fiul, Mântuitor al lumii. Cine mărturiseşte că Iisus este Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu rămâne întru el şi el în Dumnezeu. Şi noi am cunoscut şi am crezut iubirea, pe care Dumnezeu o are către noi. Dumnezeu este iubire şi cel ce rămâne în iubire rămâne în Dumnezeu şi Dumnezeu rămâne întru el. Întru aceasta a fost desăvârşită iubirea Lui faţă de noi, ca să avem îndrăznire în ziua judecăţii, fiindcă precum este Acela, aşa suntem şi noi, în lumea aceasta.

În iubire nu este frică, ci iubirea desăvârşită alungă frica, pentru că frica are cu sine pedeapsa, iar cel ce se teme nu este desăvârşit în iubire. Noi iubim pe Dumnezeu, fiindcă El ne-a iubit cel dintâi. Dacă zice cineva: iubesc pe Dumnezeu, iar pe fratele său îl urăşte, mincinos este! Pentru că cel ce nu iubeşte pe fratele său, pe care l-a văzut, pe Dumnezeu, pe Care nu L-a văzut, nu poate să-L iubească. Şi această poruncă avem de la El: cine iubeşte pe Dumnezeu să iubească şi pe fratele său.”[22]

Iubiți credincioși ai lui Iisus cel Înviat din mormânt,

Dacă ne întrebăm ce este dragostea de Dumnezeu, Sfântul Evanghelist Ioan ne dă răspunsul pe scurt: ,,Căci dragostea de Dumnezeu aceasta este: Să păzim poruncile Lui; şi poruncile Lui nu sunt grele. Pentru că oricine este născut din Dumnezeu biruieşte lumea, şi aceasta este biruinţa care a biruit lumea: credinţa noastră. Cine este cel ce biruieşte lumea dacă nu cel ce crede că Iisus este Fiul lui Dumnezeu?”[23]

,,Şi aceasta este încrederea pe care o avem către El, că, dacă cerem ceva după voinţa Lui, El ne ascultă. Şi dacă ştim că El ne ascultă ceea ce Îi cerem, ştim că dobândim cererile pe care I le-am cerut.”[24]

Ce să cerem mai ales pentru viața noastră de la Domnul Dumnezeu? Să cerem sănătate pentru trup și înțelepciune pentru suflet, pentru că: ,, Cel ce are pe Fiul are viaţa; cel ce nu are pe Fiul lui Dumnezeu, nu are viaţa.”[25]

Pașii noștri se vor îndrepta pe drumul care duce spre veșnicie, dacă vom crede în: ,,Dumnezeu, Care a făcut lumea şi toate cele ce sunt în ea, Acesta fiind Domnul cerului şi al pământului, nu locuieşte în temple făcute de mâini, nici nu este slujit de mâini omeneşti, ca şi cum ar avea nevoie de ceva, El dând tuturor viaţă şi suflare şi toate. Şi a făcut dintr-un sânge tot neamul omenesc, ca să locuiască peste toată faţa pământului, aşezând vremile cele de mai înainte rânduite şi hotarele locuirii lor, ca ei să caute pe Dumnezeu, doar L-ar pipăi şi L-ar găsi, deşi nu e departe de fiecare dintre noi. Căci în El trăim şi ne mişcăm şi suntem, precum au zis şi unii dintre poeţii voştri: căci ai Lui neam şi suntem.” (Fapte 17, 24-28). Vom câștiga viața veșnică, la care nădăjduim din răsputeri, dacă vom înțelege că toți suntem frați, indiferent de religie, de culoare sau stare socială. În acest sens, suntem îndemnați: ,,Învăţaţi să nu treceţi peste ce e scris, ca să nu vă făliţi unul cu altul împotriva celuilalt. Căci cine te deosebeşte pe tine? Şi ce ai, pe care să nu-l fi primit? Iar dacă l-ai primit, de ce te făleşti, ca şi cum nu l-ai fi primit?”[26]

Negreșit, vom fi lipsiți de bucuria de a  moșteni viața veșnică, dacă fratele nostru, cel de lângă noi, va fi lipsit, va muri de foame, deși l-am fi putut ajuta, apărându-i viața și salvându-l, Iisus Hristos cerând din mâna noastră viața lui!

Vom moșteni viața veșnică, desigur, dacă vom avea inimi de aur, în care s-a statornicit rugăciunea: Doamne, Iisuse Hristoase, Cel Înviat din morți, mântuiește-mă pe mine păcătosul și întreaga omenire!

Dreptmăritori creștini români,

iubitori ai Învierii Domnului Iisus Hristos,

Pentru ca rugăciunea noastră să devină lucrătoare este nevoie de ajutorul harului dumnezeiesc și să avem minte sănătoasă și creierul apărat de orice boală și de stresul grijilor zilnice. A gândi mereu optimist, a face dintr-o supărare o bucurie, este salvarea sănătății noastre într-o Românie binecuvântată, veselă și necrispată. Bucuria și veselia românului au salvat întotdeauna România în istorie.

De aceea, vom asculta pe Marele Apostol Pavel, Apostolul Învierii lui Iisus Hristos, care se adresează ucenicului său Timotei și nouă, astăzi, de Ziua Învierii: ,,Înţelege cele ce-ţi grăiesc, căci Domnul îţi va da pricepere în toate. Adu-ţi aminte de Iisus Hristos, Care a înviat din morţi,…”[27] cu moartea pe moarte călcând și dăruind lumii viață!

Când rostim, dând binețe: Hristos a Înviat![28] adresare biblică, și răspundem: ,,Adevărat C-a Înviat!”[29], devenim contemporani cu Iisus Hristos Domnul și ne recunoaște ca fiii Lui, El, Mântuitorul, Care ne cheamă pe toți, zicând: ,,Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre.”[30]

Aceasta este chemarea lui Iisus Hristos, către fiii Săi din lumea, în care suntem și noi, de Ziua Învierii Sale!

Să ne bucurăm mereu, și mai ales de Ziua Învierii Sale, bucurie care să rămână pururea în casa noastră, în Grădina Maicii Domnului, România, în Europa și în lumea toată! Să ne facem bucurie unii altora, și să ne aducem aminte de primele cuvinte rostite de Iisus Hristos după Înviere, către femeile mironosițe când au ajuns la mormânt, Cuvinte dumnezeiești:

“Bucurați-vă!”[31]

Doar așa vom fi sănătoși, veseli și vom avea bucurie mare, pentru întâlnirea cu Iisus Hristos, care ne dorește prietenii de inimă ai Împărăției Sale.

Rugăm pe Iisus cel Înviat, să ne apere pe toți de ciuma păcatului, de foamete, de secetă, de cutremur, de potop, de sabie, de năvălirea altor neamuri, de războiul cel dintre noi și să trăim pe acest pământ dăruit de Dumnezeu, în bună pace și bucurie: ,,Acestea vi Le-am spus, ca bucuria noastră să fie deplină și de Ziua Învierii Domnului nostru Iisus Hristos!”[32]

Hristos a Înviat!

Bucurați-vă!

Adevărat a Înviat!

Vă întâmpină, cu doriri de pace și curaj duhovnicesc în biruirea deznădejdii și a tuturor încercărilor abătute asupra noastră,

† Calinic Argeșeanul

Arhiepiscop al Argeșului și Muscelului

 

[1] Romani 1, 20

[2] Ioan 17, 3

[3] I Ioan 1, 1-7

[4] I Corinteni 12, 10

[5] Faptele Apostolilor 4, 31-33

[6] Ibidem 4, 19

[7] Ibidem 4, 20

[8] Ioan 15, 4

[9] Ibidem 15, 6-7

[10] Ibidem 15, 9

[11] Pilde 20, 9

[12] Eclesiast 7, 20

[13] I Ioan 1, 8-9

[14] Galateni 5, 19-20

[15] Ibidem 5, 22-23

[16] Romani 1, 30-31

[17] I Corinteni 3, 16

[18] Ibidem 3, 17

[19] Ioan 15, 12

[20] Ibidem 15,13

[21] Ibidem 15, 16

[22] I Ioan 4, 9-21

[23] Ibidem 5, 3-5

[24] Ibidem 5, 14-15

[25] Ibidem 5, 12

[26] I Corinteni 4, 6-7

[27] 2 Timotei 2, 7-8

[28] I Corinteni 15, 20

[29] Luca 24, 34

[30] Matei 11, 28-29

[31] Ibidem 25, 9

[32] I Corinteni 15, 20