Dacă am avea ochi duhovniceşti şi plini de agerime în a vedea la tot pasul cele orânduite de Iubitorul de oameni şi Milostivul Dumnezeu, ne-am minuna şi am striga din răsputeri, ca oarecând Profetul David, plin de Duhul Sfânt: „Mari şi minunate sunt lucrurile (lucrările) Tale, Doamne, toate cu înţelepciune le-ai făcut; umplutu-s-a pământul de zidirea Ta!” (Psalmul 103, 24).
Desigur, nu sunt nici primul și nici ultimul, care am vorbit mereu „Despre Rugăciune”, și s-au scris în Istoria duhovnicească a lumii, zeci, sute, mii și alte zeci de mii de tratate și tomuri „Despre Rugăciune”, adică, ce este aceasta, cine trebuie să se roage, cui să se adreseze rugătorii și tehnicile folosite ca o rugăciune să fie bine auzită și împlinită de Domnul Dumnezeu!
Când ne gândim la duhul curăției, din rugăciunea Doamne și Stăpânul vieții mele, fără prea multă greutate trebuie să înțelegem că este vorba despre duhul curat, primenit, după ce a fost spălat de întinăciunea păcatelor săvârșite, cu gândul, cu lucrul, cu știință și neștiință, cu voie sau fără de voia noastră.
Ne-am gândit să mergem, cronologic, în prezentarea pe scurt a filosofilor și a oamenilor de știință din diferite țări ale Europei, Asiei, Africii, Americii și din alte locuri, care au născut genii ce au revoluționat lumea.
Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul, marele nevoitor și inspirat de Duhul Sfânt, a lăsat posterității cea mai frumoasă rugăciune-program: Doamne și Stăpânul vieții mele!
Dacă citim eseul „Despre singurătate” (din primul volum din cele trei) din Eseuri din anii 1580, 1588, 1595, vom vedea că Montaigne scrie despre o temă care preocupa lumea filosofică din Antichitate, arătându-se marile pericole morale și intelectuale aferente vieții în mijlocul celorlalți oameni.
Dacă citim în Istoria Omenirii, la care Nicolae Iorga a lucrat și n-a mai reușit să o isprăvească, retezându-i-se cursul vieții, putem afla, că de la începuturi, duhul iubirii de stăpânire a bântuit cu necruțare biata ființă omenească.
Vom continua cu scriitorul și filosoful Michel de Montaigne (1533-1592), care s-a născut cu 15 ani mai înainte de contemporanul său, Giordano Bruno (1548-1600), unul trăind 59 de ani și a murit de moarte naturală, iar Giordano Bruno, la 52 de ani (savant de renume mondial) a murit ars pe rug.
După duhul trândăviei, care dă mult de furcă bietului călător, prin văile acestei lumi obosite, de o existență turbulentă, parcă n-ar fi de ajuns, peste firea noastră, duhul grijii de multe, se abate ca o furtună peste tihna – oricât de puțină ar fi - a bietului om înjugat la greul zilei.
Niccolo Machiavelli a avut prilejul să „existe” pe vremea a doi papi: Alexandru al IV-lea (care a murit în 1503) și succesorul său, papa Iuliu al II-lea, care l-a impresionat puternic pe Machiavelli; papă puternic și războinic, așa cum apare în cartea Agonie și Extaz, și în timpul căruia s-a pictat Capela Sixtină de către Michelangelo.
Primul gând, sau atitudine negativă din rugăciunea Sfântului Efrem Sirul, de care trebuie să ne izbăvim cu mare repeziciune, este grija de a alunga din viața noastră de fiecare zi, duhul trândăviei.
Învățatul om de știință, Erasmus din Rotterdam (1466-1536) a fost contemporan și cu Sfântul Neagoe Vodă Basarab (1482-1521).
În perioada Postului Mare, mai ales, rugăciunea cea mai des folosită, în cadrul slujbei Pavecerniței Mari, este: “Doamne și Stăpânul vieții mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire și al grăirii în deșert, nu mi-l da mie. Iar duhul curăției, al gândului smerit, al răbdării și al dragostei dăruiește-l mie, slugii Tale. Așa, Doamne Împărate, dăruiește-mi ca să-mi văd greșelile mele și să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat ești în vecii vecilor. Amin”.
Acum ne vom bucura să încercăm să aflăm câte ceva despre filosoful Nicolaus Cusanus (1401-1464), care a cercetat pe cât l-au ținut puterile, așa cum au făcut și confrații săi, filosofii medievali, să descrie natura Domnului Dumnezeu, susținând că nu se aseamănă cu nimic din ce poate concepe mintea umană.
Dacă citim, vom vedea care este lucrarea Domnului Dumnezeu, pentru că avem mărturia biblică, rostită de Iisus Hristos: „Tatăl Meu lucrează până acum și Eu de asemenea lucrez!” (Ioan 5, 17)
Pagina 4 din 95