Filosoful Boethius, educat în texte neoplatonice și logică aristotelică, a stăruit pe calea cunoașterii ca nimeni altul până la el, demonstrând cum logica și fizica aristotelică, dacă sunt aplicate și într-un mod iscusit, pot fi mijloace eficiente pentru a trata probleme teologice, chiar dacă rămân în limite precise.
Boethius a fost geniu inspirat de Duhul Sfânt! El și-a făcut un proiect cultural unic și a limpezit lucrurile, prin numeroasele lui traduceri și compendii, și asta pentru a veni la adevărurile lucrurilor.
Mă bucur că filosoful Boethius merge mai departe cu abordările sale unice și în domeniul Teologiei, lucrând la „tratatele teologice și mai ales la problema Trinității”.
Oricât am încercat să-l ”înving” pe Eminescu, în citit, mai ales, nu am reușit să-i parcurg întreaga operă, lăsată Neamului Românesc, ca tezaur nemuritor, așa cum poeții și scriitorii lumii, au lăsat, la rândul lor averi spirituale, Eminescu fiind unicul, uriașul și genialul român, care, prin scrisul său prolific, nu poate fi întrecut de nimeni, niciodată.
Este vorba de o „ruptură” în cadrul Bisericii Una Universală, deci în Biserica Creștină, care s-a produs în anul 484 din cauza Patriarhului de Constantinopol, Acacius, de la care își trage și numele.
Ne putem întreba, desigur, dacă traducerile făcute de Boethius au fost de un real folos. Pe de altă parte, ne-am putea întreba care texte, aristotelice și platonice, au ajuns cu adevărat în Evul Mediu!
Reamintim de tripla clasificare a Muzicii! În tabletele dinainte am analizat împreună: musica mundana și musica humana, rămânând în cele din urmă: musica instrumentalis, despre care, doar în treacăt, am povestit un episod despre Fanfara de la Cracăul-Negru, la care și eu am bătut toba cea mare, de ridica și morții din mormânt.
Problema cea mai spinoasă era proiectul de introducere a logosului grecesc în universul lingvistic latin.
Așa cum am promis, să vedem ce înseamnă Musica mundana, care se bucură de un primat aparte în viața lui Boethius.
Precum se știe, între secolele V și VI după Hristos, lumea antică, după o criză devenită ireversibilă, era pe punctul de a fi definitiv pusă la index, fapt ce a determinat pe numeroși savanți de a depune o ostenitoare traducere pentru a pregăti trecerea la cultura creștină a Evului Mediu.
Se spune că Muzica depășește toate obstacolele din calea ei!
Când scriu sau mă gândesc la cuvântul bunătate, în faţa ochilor îmi apare o pâine mare, dolofană, aurie, care iese din cuptor.
În premieră, cel puțin pentru unii dintre noi, azi putem să citim ceva despre: Acordurile muzicale! Prin anii 500-507, Boethius se ostenește să scrie o lucrare: De institutione musica, fiind singurul tratat muzical compus în latinitatea târzie, dar care, din fericire, a ajuns și până la noi!
Cel mai urât lucru din lume este să vorbeşti când mănânci, să pliscăi, să sorbi cu zgomot şi să stropeşti pe cei din jur cu firimiturile care-ţi împroaşcă gura.
Dintru începuturi, fiii acestui pământ au încercat în decursul timpului, încearcă mereu și nu se vor odihni nici în timpurile ce vin, să se ostenească spre drumul care duce la desăvârșire.
Pagina 8 din 95