Cuvântul Ierarhului1957

Deseori mergeam la Remetea Chioarului să văd biserica de lemn, monument istoric, răsărită din grinzi şi bârne de stejar, lucrat de mâini sfinte purtate de credinţă neclintită în Dumnezeu. Este şi azi aşezată…

Un personaj cu totul pitoresc, pe care nu-l uit, chiar dacă nu mai este fizic printre noi, a fost Părintele Leşe Nicolae. Era tocmai din Borcut. Mai avea o soră pe nume Zamfira…

Umblând cu ajunul de Bobotează – cu Crucea – se spune în partea locului, pentru că în ajunul Crăciunului, cu icoana Naşterii lui Iisus nu se umblă în Ardeal, de la fiecare gospodar…

Acum, la începutul bătrâneţii mele, îmi pot desluşi ceea ce m-a fascinat din primăvara copilăriei! Cele două fiinţe unice pe pământ şi în Cer: Maica Domnului şi mama care m-a născut! Cele mai…

M-am gândit ca procedeul de la Cufoaia să-l aplic şi la Borcut, în privinţa magazinului mixt, care era deschis în toate duminicile şi sărbătorile. Ba, mai mult, la Borcut, se servea la tejghea…

Lucrările de la Biserica din Cufoaia aveau să-mi dea mai mult de furcă. Latiş Gheorghe, în casa căruia am găzduit o vreme şi mai îngrijeam de mama lui soacră, fiind tare bătrână şi…

Când am fost transferat de la Tioltiur la Inău, în Maramureş, m-am dus în cele din urmă la Episcopul Teofil Herineanu, pentru a-l vedea şi a-mi cere iertare de supărările pricinuite, fără voia…

De neuitat rămân obiceiurile de sărbători în zona Ţării Lăpuşului, de unde făceau parte şi cele trei sate, care compuneau Parohia: Inău, Borcut şi Cufoaia.

La Înviere, făceam slujba la ora unsprezece noaptea la Cufoaia, după care, fugeam prin cheiul Borcutului, însoţit de un pădurar cu puşcă. O luam pe o cărăruie de-a coasta, aşa de îngustă că…

Ca să am o situaţie clară a aşezării caselor, numerotate de la numărul unu, în parohii am făcut harta cu uliţele trasate în aşa fel ca să pot oricând, zi şi noapte, să…