Cuvântul Ierarhului1931

Drumul spre Cluj a fost mai lung ca de obicei. Nu-mi făcea bucurie să mai văd pe cineva. Eram supărat pe toată lumea. Pe mine şi mai mult.

Drumul spre Vatra Dornei a fost o bucurie. Frumuseţile văzute în galopul trenului erau de domeniul visului. Aş fi dorit să merg aşa până la sfârşitul lumii!

După plecarea trimişilor de la Cluj, a venit straşnică poruncă de la împărăţie ca să se oprească orice lucrare. Se ameninţa cu arestarea tuturor celor care lucrează la biserică, până vor prinde pe…

Se apropia secerişul. Scandal mare cu normele care se atribuiau bieţilor colectivişti din fundătura de piatră a Tioltiurului.

În Rohia Maramureşului se născuse un copil, care mai târziu va deveni un om bizar, un episcop tumultuos de Alba Iulia, arhiereu al Aradului şi mai apoi titularul noii Eparhii reînfiinţate a Caransebeşului.

Vestea că la Tioltiur se face biserică nouă s-a dus mai repede decât ne aşteptam noi. Nu voiam să se ştie. Lucram repede şi speram că şi bine. Primejdia era că nu aveam…

Cum aş putea uita, că la Tioltiur, satul de piatră, dar cu oameni de inimă, care se spălau cu vinars pe mâini în loc de apă, era Moş Alexe, vecinul de la trei…

Câte eforturi nu face omul ca să-şi împlinească toate gândurile, sau barem o parte din ele.

Într-una din zile, o creştină din Tioltiur, dis-de-dimineaţă vine la casa parohială şi mă roagă să-i fac o slujbă doar pentru casa ei.