La aproape un secol de la Alexandru Ioan Cuza, cu secularizarea sa, un alt dezastru, Decretul 410/1959, avea să se aştearnă, ca o umbră întunecată, pustiul care a distrus continuitatea în viaţa monahală.
Gândul cu care am venit la Căldăruşani, din Maramureş, a fost cel al intrării în monahism. Aşa am gândit de mic, aşa am dorit eu, ca să împlinesc golul lăsat prin plecarea primului…
Când ne-am întors, la stăreţie era veselie mare. Adriana şi Tatiana se perpeleau la sobă, Nichita paharnicul se pregătea să sloboadă din bărdacă licoarea de la Ceptura, iar Veniamin cu Atanasie, în şoaptă,…
La Mănăstirea Căldăruşani, programul începea să devină infernal. Trebuia să muncim zi şi noapte, fără întrerupere. Veniamin nu avea somn. Dormea doar două-trei ore. Admira luna ce se oglindea în lac ca un…
Stareţul Căldăruşanilor, care era mereu un du-te-vino, lipsind o zi sau două de la mănăstire, ne-am apucat să tăiem un rând de castani, din cele trei, care erau înşiruiţi de la clopotniţa mare…
În istoria zbuciumată a omenirii, glasul conştiinţei, libertatea harică şi virtuţile în cunună de aur pe frunţile ostenitorilor, toate acestea la un loc nu vor putea învinge şi nici elimina suferinţa!
Cu un sumar de bagaj, pentru că nu mi-a priit niciodată să am sarsana mare asupra mea, am plecat din Maramureş, lăsând acolo biblioteca întreagă la Borcut, în casa lui Pop Filip, coratorul…
„Cazul” meu trebuia închis. Eram monitorizat, adică urmărit, mai de aproape sau mai de departe. Se auzea că aş face o răscoală ca la Bobâlna, ba că aş pune la cale o haiducie…
În cei cinci ani de pastoraţie duhovnicească şi gospodărească în Inău, Cufoaia şi Borcut, am avut dese supărări din partea Parohiei Tioltiur, de unde plecasem.