Cuvântul Ierarhului1693

Învăţătura de Credinţă a Bisericii Ortodoxe de pretutindeni mărturiseşte că este cu putinţă ca Dumnezeu să se descopere oamenilor.

În viaţa noastră de fiecare zi întâlnim tot felul de făpturi debusolate. Din capul locului, omul trebuie să ştie că este o fiinţă binecuvântată de Dumnezeu şi că este zidită cu destinaţie precisă.

Din dragostea nemărginită pentru propria Sa operă – omul -  Dumnezeu este singurul în măsură să restabilească darurile mântuirii noastre.

Marii înţelepţi ai tuturor timpurilor au avut doar cuvinte înaripate atunci când a fost şi este vorba despre acea stare unică de spirit, numită: Prietenia!

Doctorii mai acătării spun că longevitatea ar fi bună în casa noastră, dacă spre exemplu, ne-ar prelungi tinereţea.

Totdeauna am crezut că natura este mai presus decât orice învăţătură, iar legile ei nu pot rămâne neobservate, chiar şi pentru orbii care simt tainele naturii.

Când ne întâlnim între noi, fără să vrem, uneori, facem două lucruri nesăbuite: vorbim despre alţii vrute şi nevrute, iar pe noi ne lăudăm. Osteneala de a ne lepăda de aceste mari metehne…

Înfrângerea de sine este o mare biruinţă şi o strălucită artă duhovnicească. Fără un povăţuitor iscusit nu putem avea un drum binecuvântat de Dumnezeu.

La fiecare bătaie de inimă să ne fie gândul şi să-I mulţumim lui Dumnezeu pentru bucuria de a ne ţine în viaţă.

Cine iartă este un pic din Dumnezeu! Cel mai anevoios lucru este a avea disponibilitatea de a ierta oricând, pe oricine şi pentru totdeauna. Se aude mereu o expresie: Te iert, dar nu…