Dacă am califica veacul în care trăim și i-am acorda un atribut mai acătării, adică pe măsura celor ce cuprinde, am zice că numirea i-ar fi nestatornicia.
După cum am văzut, fiecare dintre noi, ne naștem atunci când hotărăște Dumnezeu. Neamul în care ne naștem și țara, ca loc de viețuire, nu le alegem noi și nici nu suntem încrezători…
Această pendulare, între a exista și a nu exista, a preocupat minților filosofilor din răsăritul până în amurgul veacurilor. Că n-au rezolvat mai nimic, se vede cât de colo.
În zbuciumata lui viață, cu insomniile de ani și ani, Cioran era mai mult un singuratic sau se credea chiar în sinea lui. S-ar putea să fi avut drame mai multe decât le-a…
De cele mai multe ori, ca să nu spun cam întotdeauna, omul se socotește ”buricul” Pământului. Într-un fel ar fi buric, dar mai puțin al pământului. Adesea uităm să ne raportăm la Dumnezeu,…
Simbolul de credință al Bisericii Ortodoxe mărturisește, în articolul șase, că Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos, după 40 de zile de la Înviere, „S-a suit la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui”.
Mare minune mai este și omul! Sofocle în Antigona ne-a arătat că: ”În lume-s multe mari minuni, minuni mai mari ca omul nu-s”. Fiecare om și fiecare zidire din regnul mineral, vegetal și…
Pentru a crede cu adevărat în Dumnezeu este de trebuință să fii un om deplin sănătos și cu o cuprindere, supra de măsură. Orice îndoială se arată ca urgia vânturilor care gâtuie slăbănogul…
Voi afirma că Cioran era ”obsedat” de Dumnezeu. Chinuit peste măsură de incertitudini, a căzut în ”golănia” exprimării: de acolo și ”blestemul” insomniei.
Prin zările acestei lumi, viața noastră s-ar părea că este ca o piruetă sau Roza Vânturilor. Cioran credea că: ”Odată tot se va prăbuși șandramaua acestei lumi.” Expresia lui Cioran este plină de…