Cuvântul Ierarhului1974

Oricum, Emil Cioran rămâne un filosof ”decadent”. Chiar dacă a citit cu osârdie pe Nietzsche, uneori, fără să recunoască, care se definea că ar fi, nici mai mult nici mai puţin,  o „dinamită”,…

În viaţa citadină pariziană, Cioran o dă şi pe un fel de sihăstrie intelectuală. Se lupta din răsputeri ca din ceea ce scria el să rămână ceva pentru posteritate. Şi nădăjduia că numai…

Oricât am iubi lumea, cu toate avatarurile ei, într-o zi tot ajungem la saturaţie. Cu trecerea anilor, bucuriile noastre, de zi cu zi, se stilizează şi vrem să ne eliberăm, nu numai de…

Când cineva excelează în iubire de sine, peste măsura admisă de bună cuviinţa nesmintită, s-ar numi egolatrie, adică autocinstire cu tot preţul. Când credem că noi am fi buricul pământului şi o clamăm…

Omenirea, în memoria ei, trebuie să păstreze anumite stări de suflet care au hotărnicit pentru totdeauna viața pe care și-a consumat-o în decursul timpului.

Noi ne plângem deseori de amară nemulţumire şi că, dragă Doamne, am fi părăsiţi de cei din jurul nostru şi chiar de toată lumea. Sentimentul singurătate se aşează în inima şi sufletul nostru,…

Cel mai groaznic sentiment este atunci când te simţi singur, părăsit de Dumnezeu şi de oameni, deopotrivă. Aceasta este cea mai mare cădere de ”sus”.

De multe ori Cioran îşi punea întrebări capitale. Dumnezeu era prea departe pentru înţelegerea lui, dar uneori, căuta cu îndărătnicie drumul care duce mai de-a dreptul spre Imperiul Său Duhovnicesc.

           Începem astăzi, cu ajutorul și binecuvântarea Bunului Dumnezeu, un Nou An calendaristic, punând început bun vieții noastre de zi cu zi.

În „apucăturile” filosofice ale lui Cioran s-au regăsit mulţi cititori în decursul timpului. Nu mă ascund să mărturisesc, că citindu-l, aveam sentimente contradictorii. Când îl „ridicam” până la cer, când îl „cădeam” în…