Cuvântul Ierarhului1588

La unele seminarii teologice, pe vremea aceea, se povestea cum era orânduiala „tradiţională”. Anii întâi şi doi erau obligaţi să se adreseze cu „domnule elev” celor din anii trei, patru şi cinci.

Din primii ani de şcoală am învăţat să fim ca la armată. Trezirea era la oră fixă. Prunci fiind, nu ne prea bucuram când suna clopoţelul la ora cinci dimineaţa.

Câteva ore pe săptămână, când căpătam învoire, cu bilet de la pedagog sau de la profesorul de serviciu, mai mulţi elevi adunaţi porneam în câte o escapadă prin Mănăstirea Neamţ. Din grup, făceau…

„Drept eşti, Doamne, şi drepte sunt judecăţile Tale. Necazuri și nevoi au dat peste mine, dar poruncile Tale sunt gândirea mea. Drepte sunt mărturiile Tale, în veac; înțelepțește-mă și voi fi viu.” (Psalmul…

Primăriile de acum 50 de ani aveau acelaşi rol ca şi astăzi. Administraţia nu se schimbă din rădăcină. Doar mlădiţele diferă de la caz la caz.

La Seminarul Teologic din Mănăstirea Neamţ am avut două rânduri de colegi.

Printre profesorii severi pot aminti şi pe Sebastian Barbu Bucur. Era un călugăr extrem de elegant, curat îmbrăcat, haine de mohair, cămăşi impecabil călcate, butoni de aur la mânecuţele albe ca zăpada luate…

Pe lângă învăţătură ordonată şi consistentă, noi, elevii din primele două clase eram programaţi să facem cu rândul, nu numai la bucătărie, ci şi la porci! Când se pomenea cuvântul porci, ţi se…

Profesorul celibatar, Ion Serafimceanu, era un personaj aparte. Om delicat, cu pas şi comportare aristocratică, ne impresiona prin garderoba lui curată şi spilcuită.