Cuvântul Ierarhului1974

Recitesc acum în preajma împlinirii a 146 de ani de la nașterea lui Brâncuși, cartea lui Petre Pandea despre marele sculptor, apărută în 1967 la Editura Meridiane și subintitulată „Amintiri și exegeze”.

Când ne străduim să depăşim condiţia noastră de creatură binecuvântată a lui Dumnezeu, atunci putem să ne gândim că ne apropiem de sfinţenie. Iar pentru a ne menţine în această ipostază, trebuie să…

În Silogismele amărăciunii, Cioran face o confesiune care ne pune, nu numai pe gânduri. Ca atunci când ai făcut mai multe pozne şi te mustră copios conştiinţa, încerci să mai dregi busuiocul.

Emil Cioran, atunci când privea din zarea lumii, vedea pe Dumnezeu prea îndepărtat de sine. Şi atunci avea gândul de a evada din Dumnezeul, în care era cuprins, de altfel.

Cred că starea „normală” a lui Cioran era instabilitatea spirituală şi duplicitatea, sau mai degrabă, lipsa de onestitate cu sine.

Cioran a devenit un „specialist” în nesomn. Nimeni nu ştie cu adevărat iadul de insomnie în care el a trăit ani de-a rândul. A fost un chinuit.

Atunci când Cioran scria despre Dumnezeu, că s-ar cam plictisi, nu înţelegea absolut nimic despre Dumnezeu şi despre lucrarea Lui. Cred că acest Cioran, chinuit de toate fantomele, a adunat în scrisul lui…

Cea mai mare nenorocire pentru om este uscăciunea sufletească, aşa cum este scleroza în plăci. Nimic nu se arată mai urât  şi mai desfigurat pe lume. Hidoşenia omului cu sufletul uscat  este mai…

Omul este înzestrat cu puteri miraculoase pe care niciodată nu le va putea descoperi. Este prea mult  preocupat de alţii şi alte probleme, căutând sprijin în dezolare până la ameţeala care ne cuprinde…

Cine ştie cât de greu este să nu ai lumina ochilor pe dinafară? Doar cei care nu văd! Când intrăm în cămara cea dinlăuntru a sufletului şi totul este învăluit în întuneric, ne…