Cuvântul Ierarhului1589

La Înviere, făceam slujba la ora unsprezece noaptea la Cufoaia, după care, fugeam prin cheiul Borcutului, însoţit de un pădurar cu puşcă. O luam pe o cărăruie de-a coasta, aşa de îngustă că…

Ca să am o situaţie clară a aşezării caselor, numerotate de la numărul unu, în parohii am făcut harta cu uliţele trasate în aşa fel ca să pot oricând, zi şi noapte, să…

Printre alte şantiere de restaurare şi picturi la bisericile din Borcut şi Cufoaia, mă apucam serios şi de carte. Am dorit să scriu şi la maşină.

Pe lângă toate acestea, având mare dragoste să citesc de mic copil, am început să împrumut cărţi din biblioteca creştinilor din Cufoaia. Credeam atunci şi cred şi acum, că nu mai este niciun…

Stând în gazdă la epitropul bisericii din Cufoaia, au început lucrările de restaurare şi aici. Ei nu se lăsau mai prejos. Se credeau superiori satelor din jur.Dintre consilierii satului, Bel Ioan era cel…

Potrivit cuvântului dat şi mulţumit că mi-am făcut din plin datoria, am pornit spre o nouă lume… a Maramureşului de bucurie şi legendă.

Cei care au postit s-au rugat şi au făcut de pază ca să nu mă înhaţe miliţia, aveau să audă acum cea mai mare veste de dezamăgire din viaţa lor: Preotul Argatu Constantin…

Înainte de a pleca din Tioltiur doresc să mai scriu câte ceva. În filia Bârlea, am mers la prima înmormântare din viaţa mea. Mă cam codeam. Nu voiam să merg. L-am chemat pe…

Drumul spre Cluj a fost mai lung ca de obicei. Nu-mi făcea bucurie să mai văd pe cineva. Eram supărat pe toată lumea. Pe mine şi mai mult.

Drumul spre Vatra Dornei a fost o bucurie. Frumuseţile văzute în galopul trenului erau de domeniul visului. Aş fi dorit să merg aşa până la sfârşitul lumii!